Noul ministru al Finanțelor, Vasile Florin Câțu, și cel al Dezvoltării – Ministrul Grindă – sunt noaptea în sediul Guvernului. La lumina lanternelor ei caută ceva. Ce caută ei, asta o vom vedea din cele ce urmează.

— Domnu’ Câțu, mie mi se face părul măciucă de frică prin cotloanele astea. Hai sa ne întoarcem… Da’ de fapt ce căutam noi pe aici ? spuse înspăimântat Ministrul Grindă.

— Grindo, asta e o taină pe care acum pot sa ți-o dezvălui. Da’ să n-o iei la fugă… Noi căutam gaura neagră, Grindo ! îl lămuri Câțu.

— Gaura neagră ? Ce-i aia, dom’ Câțu ? E mare ? Dacă iese vreun șobolan din ea ? Io mă întorc după grindă…

— Stai aici, Grindă ! Fii bărbat, ce dracu’ ! Nu e vorba de gaura de șobolan, fricosule ! Noi căutăm gaura neagră de la buget pe care ne-a lăsat-o mafiotul Orlando de la PSD, c-o făcut șmecherii cu registre duble, ca Al Capone…

Cei doi bravi detectivi se apropie mai mult pe dibuite de o ușă pe care scria „Buget”. Câțu scoase o legătură de chei din buzunar, o găsi pe cea potrivita după mai multe încercări, apoi deschise ușa. Intrară temători înăuntru, iar Ministrul Grinda dă să aprindă lumina de la întrerupător.

— Stai ! Nu aprinde lumina ! E o operațiune financiară strict secretă și nu trebuie să afle dușmanii noștri din PSD că suntem aici, îl lămuri Câțu, oprindu-l cu un gest reflex să aprindă lumina.

— Mor de frică, dom’ Câțu ! Hai sa ne întoarcem… Dacă sare vreun șobolan la noi ? se plânse Ministrul Grindă.

— Grindă, curaj ! Fii bărbat, ce naiba ! Ia exemplu de la mine, că doar mă vezi că nu mi-e frică de niciun mafiot ascuns în întuneric…

În acest moment ceva se mișcă la biroul amplasat lângă geam, distingându-se difuz o siluetă ce-și mișca o mână și ducea ceva la gură.

— Șobolanii ! urlă ca din gură de șarpe Ministrul Grindă, apoi o luă la fugă de parcă l-ar fi urmărit toți șobolanii din lume.

Câțu însă nu se pierdu cu firea; se apropie fulgerător de siluetă și începu s-o lovească cu lanterna.

— Na, mafiotule ! Al Capone ! Te-am prins ! Mai furi de la buget ? Na ! Na ! Na ! urla Câțu în timp ce lovea cu sete silueta.

Silueta gemu de câteva ori, apoi rămase inertă pe podea. Câțu se duse la întrerupător și aprinse lumina; apoi se apropie de silueta mafiotă întinsă pe jos și-o întoarse cu fața în sus. Stupoarea îl cuprinse pe bietul Câțu când văzu cine era mafiotul: primul său ministru, Ludovic Orban !

Primul ministru venise ca de obicei pe la nouă seara în control și rămăsese în biroul bugetului să inspecteze o ladă de vodcă și să cânte în liniște la chitară. Pe la jumătatea inspecției adormise cu capul pe birou și așa îl găsiseră detectivii noștri.

Când zgomotul bătăliei s-a mai potolit, Ministrul Grindă a prins oleacă de curaj și s-a apropiat de camera bugetului. Din pragul ușii, gata s-o ia la fugă din nou la cea mai mică mișcare, îl întrebă cu jumătate de glas pe Câțu:

— Dom’ Câțu, ați prins șobolanul ?

Alex Hatta