Umblă pe drum cu alai

Ș-acasă n-are mălai.

.

Parcă îl scot banii afară din casă.

.

Pe uliță Chiriță

Ș-acasă chisăliță.

.

După ce are chelie,

Mai are și fudulie.

.

S-a văzut cu niște bale la gură

Și le socotește că sunt untură.

.

După ce n-are de cercei urechi,

Umblă să-și cumpere două perechi.

.

Nu-i ajunge nas că n-are,

Mai e și cu curul mare.

.

Se încearcă la zbor

Ca puii de cocor.

.

Ca cocoșul se rotește,

‘Ntre găini când se privește.

.

Se umfla în sprâncene,

Ca curcanul în pene.

.

Se răsfață-n haine lungi,

Ca un ban în două pungi.

.

N-are pe sine nădragi

Și își cumpără desagi.

Capra

De râie coada îi pică

Și ea tot sus o ridică.

.

Și sărac și nesupus,

Umblă cu nasul pe sus.

Dar sărăcia îl întreabă:

— Capră râioasă, unde ai plecat ?

— La oraș.

— Poți merge și mai departe, de te-oi lăsa.

.

Nu te uita că-i e cămașa albă, că poate în credet este stăpân pe dânsa.

.

Bună e mâneca lungă,

Dar pânza nu va s-ajungă.

.

Mielul după ce e slab are și coada lată.

.

S-a înfoiat ca varza și s-a-ngâmfat ca barza.

Și

Sare ca capra neagră din cloțan în cloțan să meargă.

Săracul mândru

Să uită la ceilalți ca la niște muște.

.

Până îi ia cineva musca de la nas.

Îl întrebi:

— De ce-ți curg mucii ?

— De iarnă.

— Lasă că te știu și d-astă vară.

.

Ca păunul se mândrește.

Și

Tot cu laude trăiește.

Dar

Lauda de sine pute,

Ca vinul rău din bute.

Căci

Mai credincioși ochii decât urechile.

Pentru că

Alta e a auzi și alta e a vedea.

Cum a zis una:

Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii,

Ci crede ce-ți spun eu.

Săracul mândru zice:

Nu sunt numai cu deștu-n gură, ci cu mâna toată.

El este:

Se laudă oala că va sparge căldarea.

Și

Privește mirosul trandafirului cu putoarea porcului.

— Corbule, cum îți sunt puii ?

— Frumoși, pe cât merge, înnegresc.

.

Găina când va oua

Aude o mahala.

.

Prepelița se ține că e cu coadă,

Și ea e numai pân’ la noadă.

Așa e și săracul mândru:

Plată dă la om anume

Ca să-l laude în lume.

Anton Pann, Despre săracul mândru

Povestea vorbii, 1851