Bâlciul deșertăciunilor electorale

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Avem candidați unul și unul, adevărați magicieni ai promisiunilor cu scadența la Sfântul Așteaptă ! Avem o ciumă roșie și-o holeră galbenă, amândouă foarte talentate la îmbârligatul cetățenilor să le  voteze pentru un trai mai bun, pentru pensii și salarii mari, pentru drumuri și autostrăzi luuuungi – luuuungi pe care le inaugurează în fiecare campanie electorală, când taie panglici și cinstesc alegătorii cu mici și bere, găletușe și șepci aduse din America, ulei și făină, precum și cu alte delicatese electorale.

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale, unde veți uita de grijile traiului de zi cu zi, de facturile la gaze și curent, de prăbușirea cursului leului, care te face să-ți dai și ultimul bănuț din salariu pe ratele la bancă, rate ce cresc într-o lună cât Făt-Frumos în zece ani !

Poftiți, intrați ! Intrați la bâlciul deșertăciunilor electorale, unde avem candidați extraordinari, candidați fantastici cu talente deosebite ! Priviți ! Acest candidat știe să tacă asemeni unui mut din naștere ! Priviți-l cum tace ! De cinci ani tace întruna și e capabil să mai tacă încă cinci, de-l veți vota ! Priviți ! Aici avem o țară normală, o țară ca afară, plină cu oameni muți, asemeni candidatului lor. Priviți ! Ca să nu se scape să vorbească, oamenii țării normale umblă cu bandă adezivă la gură ! Fantastic !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Poftiți, avem o candidată nemaipomenită, o candidată care vorbește întruna de când s-a întors de la Bruxelles ca să fie șefă de guvern. Este adevarat că nu știe ce vorbește, dar ce contează ? Important e că vorbește ! Votați-o și-i va turui gura ca o morișcă cinci ani de zile neîntrerupt, 24 de ore din 24, după cum ne promite !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Luați ștampila, luați buletinul de vot și pac-pac !, m-ai înțeles ? Votați ! Votați pentru o țară normală în bâlciul deșertăciunilor, ca să-i meargă bine fiecărui român, căci candidații luptă pentru tine !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Votați, căci votul vostru contează !  Votați ! Votați-mă pe mine, că toată iarna o să vă meargă bine ! Și vă promit c-o să vă iasă coșarul în drum spre secția de votare și-atunci griji, necaz, nevoi, durere se vor duce ca un fum ! Poftiți, iluziile nu costă bani !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale !

Alex Hatta

BANCUL ZILEI – Alo, aterizează soacra !

HIPERBOLA

Se întâlnesc într-un salon de spital doi prieteni:

— Nu credeam că ești la spital. Aseară te-am văzut cu o blondă trăsnet !

— Da, dar m-a văzut și soacră-mea !

*

Bulă zice:

— M-am lăsat de băutură, și asta datorită soacrei mele.

— Cum așa ?

— De câte ori eram beat o vedeam în dublu exemplar…

*

Soția îi spune soțului:

— Dragul meu, în curând vom fi trei.

— Asta e o veste bună ! răspunse el, sărutând-o.

— Mama a obținut divorțul și va veni să locuiască cu noi…

Vezi articolul original

POVESTEA VORBII – Despre viclenie

În fața una-ți vorbește

Și în dos alta-ți croiește.

Și

În ochi cu gura te unge

Și-n dos cu ac te împunge.

Și

În față dinții îți albește

Și inima își negrește.

Și

În fața te netezește

Și în spate te cioplește.

El este

C-albina,-n gura cu miere

Ș-în coadă cu ac și fiere.

Vicleanul

Fâțâie coada ca vulpea, în toate părțile.

Îl vezi numai,

Bună ziua toată ziua și din cap la toți mereu moț.

Și

Te mângâie cu ghimpi.

Și

Te atinge cu bumbac.

Pe vicleanul

Cât să umbli nu-l pipăiești,

Nici în piua nu-l nemerești.

Cum a zis unul:

De scund este scund,

Dar nu-i dai de fund.

Cu un cuvânt,

Este taler cu doua fețe.

.

Povestea vorbii

Oarecare meseriaș

A trimis un băiețaș

Cu un taler rudăresc,

Cu doua fețe, prostesc,

Ca să ia de la băcan

Icre roșii de un ban;

Îi mai dete și alți doi

Să ia icre negre moi.

Băiatul cam prosticel,

Cerând icre de un fel,

Le-a pus pe taler aci

Și altele porunci.

Băcanul dacă i-a dat,

— Unde le pui ? l-a-ntrebat.

El talerul întorcând

Și icrele răsturnând:

— Pune-le aici, a zis,

Ș-a mers d-unde l-a trimis.

Acolo când s-arătat,

Stăpânul său l-a-ntrebat:

— Celelalte unde sînt,

Ori nu-nțelegi de cuvânt ?

Copilul iar întorcand

Și: — Iacătă-le, zicând,

Căzură ș-acele jos,

Nimica fiind din dos.

Stăpânul său, necăjit,

Indată l-a pălmuit,

Zicând: — Vezi, minte sa ții

Și păzește să nu fii

Cu doua fețe și tu,

C-as’ taler ce te bătu.

Anton Pann, Despre viclenie

Povestea vorbii, 1851