DĂNCILIȚA – Baladă guvernamentală cenzuristo-moționistă

Pe un urban plai,

De betoane rai,

Luând-o la picior

Spre Parcul Izvor,

Mândră casă mare

Se ivește-n zare.

E a poporului casă,

Mândră și aleasă,

Unde dacă vii

Vezi parlamentari mii.

Iată intră-n sală,

Deși-i mai mereu goală,

Trei partide de fițe

Cu trei miorițe.

Una-i Dăncilița,

Cealaltă-i Pontița,

Iar a treia-i Tăricița.

Pontița și Tăricița,

Mări, se vorbiră

Și se sfătuiră

Ca pe la amiază,

Fără să îi vază,

Pe a lor Dănciliță

S-o bage-n oliță,

Semnând petițiune

S-o pice la moțiune.

Dar cel Drăgnaș,

Închis ca ocnaș,

Ferecat în colivie

Colo-n pușcărie,

De trei zile încoace

Gura nu-i mai tace,

Politica nu-i mai place.

— Drăgniță tataie,

Tataie, mustăcioaie,

De trei zile încoace

Gura nu-ți mai tace !

Ori politica nu-ți mai place,

Ori ești bolnăvior,

Drăguțule Drăgnior ?

— Oiță Dănciliță,

Dă-ți guvernu’ încoace,

Ca ne-atacă niște boi

Și-i vai și-amar de noi !

Dănciliță, Dănciliță,

Îți cheamă și-o bibiliță,

Că te bagă-n oliță,

Cea mai coțcară

Și mai măgară,

Că pe la amieze

Vor să te moționeze

Oița ponteană

Cu cea tăriceană.

— Bace Drăgnaș,

Care mi-ai fost naș,

Și acum ești bârsan,

De ești năzdrăvan

Și de-o fi să pic

Din guvern un pic,

Să-i spui lu’ Pontița

Și lu’ Tăricița,

Post să-mi dea,

Dacă s-o putea,

În guvern iară,

Că-i treabă de mioară.

Iar mai spre seară

Să dai zvon în țară

Că la moțiunea mea

A căzut o stea,

C-am avut votanți

Parlamentari mutanți,

Chestori, burți mari,

Sice Mandoline, lăutari,

Bârne, Caramâțuri mii

Și președinți mumii !

Alex Hatta

Reclame

BANCUL ZILEI – Interviu de angajare

HIPERBOLA

Un muncitor, cam bețiv și șomer, se prezintă la oficiul forțelor de muncă.

Funcționarul:

— Vă putem oferi un loc de muncă unde se lucrează mult, dar și se câștigă bine.

Muncitorul:

— Nu, nu e bine. Eu, dacă am bani, îi beau și asta nu e bine.

Funcționarul:

— Atunci, iată, vă putem oferi un loc de muncă unde se lucrează destul de puțin și unde, desigur, nici nu se câștigă mulți bani.

Muncitorul:

— Nici așa nu e bine. Eu, dacă am timp, fac cumva rost de bani și pe urmă îi beau și… Știți ce, nu aveți cumva un loc de muncă unde se lucrează mult dar se câștigă puțin ?

Funcționarul:

— Ne pare rău, dar nu vă putem oferi un asemenea loc de muncă, deoarece nu aveți pregătirea necesară… Trebuie să aveți studii superioare.

Vezi articolul original

MOMENTUL HIPERBOLIC – Penibilul amurg al zeului lichelelor

Istoria cunoaște destui filosofi cu caractere și morală îndoielnice, da’ nu cunoaște niciun criminal în serie filosof. Cu Gabriel Liiceanu istoria era cât pe ce să ni-l treacă în catastif.

Cinicul Diogene a fost acuzat c-ar fi furat un palton. Se prea poate, căci bietul filosof era sărac lipit pământului, trăind ca un boschetar într-un butoi. Da’ Diogene n-a furat nicio editură, deși înainte de a fi filosof Diogene fusese bancher și-ar fi putut fura câte biblioteci ar fi vrut mușchii lui.

Se știe că Nietzsche a fost un criminal. A recunoscut de bunăvoie că l-a omorât pe Dumnezeu, la instigarea unui pustnic borfaș pe nume Zaratustra. A fost grațiat după ce a făcut o mărturisire completă despre ce-a grăit Zaratustra ăla. Da’ nici Nietzsche n-a fost criminal în serie.

Pe lângă Țurcanu, monstrul de la Pitești, Râmaru – studentul canibal -, Dincă -ucigașul de autostopiste -, panoplia criminalilor în serie din Romania era foarte aproape să se îmbogățească și cu un filosof.

Și filosofii omoară, nu-i așa ?

După ce ne-a făcut „Apelul către lichele” imediat după Revoluție, în care îi punea la punct pe toți colaboratorii zeloși ai tristului regim ceaușist, Liiceanu s-a dus împreună cu bunul său acolit într-ale filosofiei de la Păltiniș, Andrei Pleșu, la un chef organizat de Virgil Măgureanu, tartorele peste ceea ce mai rămăsese din Securitate, rebotezată acum SRI. Liiceanu spune c-a stat tot timpul chefului în fața paharului său, fără să aibă curajul să guste licoarea din el; apoi c-a primit a doua zi acasă o ladă cu vin din partea aceluiași Măgureanu. După ce s-a uitat cu jind vreo două zile la ladă, temându-se să nu conțină vreo otravă, ar fi trimis-o pe adresa GDS-ului, că era păcat să se prăpădească bunătate de vin.

Carevasăzică Liiceanu a acceptat cu seninătate moartea câtorva zeci de oameni, fie ei și gedesiști, doar pentru a avea motiv să acuze SRI-ul de crimă în masă. Mă întreb cu ce-ar fi fost mai puțin vinovat Liiceanu, care trimisese vinul cu bună știință, decât securiștii din SRI-ul lui Măgureanu ?

Altfel, filosoful criminal în serie – acest adevarat Dincă al GDS-ului – se simte ofensat de te atingi barem și c-o floare de imaginea sa publică ori de cea a editurii sale. N-a ezitat să-l dea în tribunal pe scriitorul Liviu Antonesei și să-i ceara 100 000 de euro daune morale doar pentru c-a zis că Editura Politica a PCR-ului i-a fost făcută cadou de amicul său Andrei Pleșu, ministru al Culturii pe vremea aceea.

Rănit în demnitatea sa de apelant al lichelelor, în morala sa de luptător anticomunist sub patronajul unui procuror-torționar ceaușist, Gabriel Liiceanu și-a lins rănile cu teancurile de bani ale unui scriitor… Clondirul cu mastică i-a reperat onoarea.

Penibil amurg al zeului lichelelor.

Alex Hatta

MOMENT MUZICAL >>> GOGA SEKULIĆ feat. DJ EMMPORIO – Ja hoću sve

Dedicație pentru Facebook, care ne-a blocat blogul Hiperbola. Dacă glumele noastre au reușit să-i supere pe cenzorii securiști de la Facebook, înseamnă că nu ne-am pierdut vremea degeaba… 

 

 

BANCUL ZILEI – Pierdută la poker

HIPERBOLA

Un tip se întoarce acasă de la un joc de poker. Nevastă-sa îl aștepta cu mătura în fața ușii:

— Unde ai stat până acum, nenorocitule ?

— Draga mea, trebuie să-ți faci urgent bagajele. Te-am pierdut la poker !

— Cum ai făcut asta, nebunule ?

— Sincer, n-a fost ușor deloc: am aruncat cărțile, deși aveam chintă roială…

Vezi articolul original

MOMENTUL HIPERBOLIC – Penitența episcopului porno la Paris

Aspru pedepsit după ce s-a dedulcit la carnea tânără a elevilor seminariști, fiind trimis să-și ispășească păcatele la casa de oaspeți a Mănăstirii Văratec, fostul episcop al Hușilor, Corneliu Bârlădeanu, a dat semne de îndreptare.

Evenimentul a fost observat de o măicuță care-l slujea în modesta lui chilie – ceva în genul unei camere de cinci stele la un banal hotel de lux – și-i aducea mâncarea în cameră, căci, pe lângă salariul aferent funcției de episcop, aspru pedepsitul Corneliu beneficiază și de valet, șofer și este slujit de măicuțele de la mănăstire.

Într-o zi, aducându-i micul dejun la pat episcopului penitent sodomit și pedofil, măicuța Parafina a pus tava cu mâncarea de post negru – alcătuită din cașcaval pané, icre negre, pâine albă de casă, o sticlă de șampanie franțuzească și, ca desert, dulceață de trandafiri și prăjituri Poale în brâu – pe o măsuță din apropierea patului cu baldachin al episcopului penitent și s-a apucat să-i deretice prin cameră.

Corneliu a dat a lehamite măsuța la o parte și s-a dus la fereastră să privească cum lucrează niște tineri zugravi în curte. Acest lucru a uimit-o peste măsură pe măicuța Parafina, care nu mai văzuse niciodată un penitent supus la post negru să refuze micul dejun.

— Câtă credință ! a strigat impresionată măicuța Parafina, căzând în genunchi.

Corneliu și-a întors privirea către măicuța extaziată, apoi s-a apropiat de ea, a mângâiat-o părintește pe cap și i-a făcut apoi cam tot ce le făcuse tinerilor seminariști. Măicuța Parafina a acceptat bucuroasă gesturile de îndreptare ale episcopului penitent, apoi a fugit afară, urlând:

— Semn divin ! Semn divin ! Episcopul Corneliu s-a vindecat de păcatul sodomiei ! Îi plac femeile !

Vestea s-a răspândit ca fulgerul în mănăstire, toate măicuțele rămânând ca la dentist. Apoi au venit buluc la ușa penitentului să se convingă personal de marea minune, ocazie cu care Corneliu le-a făcut câte o injecție. În cele din urma a aflat chiar și patriarhul Daniel de dumnezeiasca minune. Mulțumit că fostul lui episcop favorit, acum pedepsit la penitentă cu post negru la o mănăstire de maici, a dat semne de vindecare de păcatul sodomiei și a început să se uite și la femei, Preafericitul Daniel a hotărât pe loc să-l răsplătească pe bietul episcop căzut în păcat cu o excursie la Paris. Nu l-a lăsat însă singur, ci i-a dat o escortă serioasă de tinere seminariste la o mănăstire de fițe din Mamaia spre a-l îndruma și supraveghea, ferindu-l de ispitele sodomiei.

Recent, episcopul penitent Corneliu Bârlădeanu a fost observat lângă Turnul Eiffel din Paris în compania tinerelor măicuțe seminariste, care nu-l slăbesc o clipă din ochi și-i pun pe fugă pe toți băiețașii care ar încerca să se apropie de penitent.

Ne bucurăm că episcopul penitent Corneliu Bârladeanu e pe calea cea dreapta și tragem nădejde că BOR va recâștiga cât de curând pe Corneliu în rândurile episcopilor săi în funcție. Spălat, curat, cu penitența îndeplinită și păcatele ispășite la Paris, Corneliu Bârlădeanu va putea fi reinstalat în mod firesc pe scaunul de episcop al Hușilor.

Amin !

Alex Hatta