BANCUL ZILEI – Logodna ratată

HIPERBOLA

Între prietene:

— Știu că te-ai logodit, draga mea, dar să știi că n-o să țină !

— Tu îmi vrei răul sau ești invidioasă ?

— Nici una, nici alta. Am recunoscut inelul. I l-am înapoiat acum zece zile !

Vezi articolul original

GUVERNUL ZOMBIE – Cum Raluca Turcan s-a culcat seara sănătoasă și s-a trezit dimineața moartă împreună cu tot guvernul

Vicepremierul Raluca Turcan străbate grăbită coridoarele guvernului în căutarea primului ministru Orban, căci avea – ca de obicei – o problema importantă de rezolvat pentru țară. La bufet se întâlnește cu doi membri importanți ai guvernului, Florin Câțu și Ministrul Grindă, ultimul fiind îmbrăcat într-un combinezon alb și poartă un aparat de șprițuit în spate.

— Vai, da’ ce lividă ești, Raluco ! Iar ai mâncat șaorma ? se miră Câțu când o văzu.

— Serios, Câțule ? îi spuse mirată, la rândul ei, Raluca, scoțându-și trusa de machiaj din geantă.

— Stai să te șprițuiesc o țâră, Raluco ! Să scot dracii din tine, c-o lăsat PSD-ul legiuni de draci în guvern când o fost moționat cu cenzura… îi spuse Ministrul Grindă și o șprițui cu apă sfințită adusă special de Gigi Becali de la Muntele Athos.

— Mă, băieți, terminați cu prostiile, că mă grăbesc ! Nu l-ați văzut pe Ludovic ? Am o treabă urgentă pentru țară și nu-l găsesc… le spuse expeditiv Raluca Turcan.

— Nu știu, Raluco, că și noi îl căutăm, c-am mai găsit o gaură în buget și musai să i-o raportez, îi răspunse Câțu.

Raluca Turcan îi lăsă pe cei doi miniștri în șprițuiala lor și plecă mai departe să caute prin cotloanele guvernului. Îl găsi pe premier în cele din urmă mort de beat sub masă în sala de ședințe.

— Dom’ prim-ministru, de când vă caut ! Am o problemă urgentă pentru țară, care nu mai suferă amânare. V-o las pe birou ?

— Raluco… hâc ! gemu Ludovic de sub masă. Ce albastră ești !… Ai murit ?

— Ce spuneți, dom’ prim-ministru ? Stați să mă uit în oglindă… Raluca Turcan își scoase trusa de machiaj din geantă și se privi în oglindă; apoi scoase un țipăt:

— Uauu ! Vai de mine și de mine, ce albastră sunt ! Să știți, dom’ prim-ministru, că am murit. M-am culcat aseară sănătoasă și nemachiată și uite că m-am trezit moartă. Doamne-Dumnezeule !

— Raluco… hâc !… Io ți-am spus să nu mai dormi cu fereastra deschisa în noiembrie, că te trage curentul și… hâc !… iar te trezești moartă !

Alex Hatta

MOMENTUL HIPERBOLIC – Războiul ariei cercului strâmt

În cercul nostru strâmt norocul ne petrece să avem mereu candidați bine pregătiți pentru președinție. Nici alegerile de anul acesta nu fac excepție. În cercul nostru strâmt în care ne petrecem timpul făcând exerciții de gramatică și trigonometrie, au apărut doi candidați excepționali, bine înarmați pentru lupta cu trigonometria cea hapsână, care mereu ne lovește cu câte o tangentă de vedem stele verzi de foame și ne luăm lumea în cap să facem exerciții în străinătate.

De la geneza cercului nostru strâmt strămoșii noștri s-au obosit, după ce s-au ostenit la vânătoare, pescuit și la sapa ogorului, să-l măsoare, spre a ști câte arce de cerc îi revin fiecărui cetățean. Tot măsurând și calculând, au observat că formula de calcul a ariei cercului nostru strâmt este pătratul razei înmulțit cu raportul dintre lungime și diametru. Cum raportul ăsta era mereu același, adică constant, indiferent de mărimea cercului, strămoșii noștri l-au botezat „pi” și nu s-au mai ostenit să-l calculeze de fiecare dată când împărțeau pământul, că aveau multă treabă la vânătoare și pescuit, precum și la pictarea peșterilor în care trăiau. S-au mulțumit să scrie pe pereții peșterilor că acest „pi”este 3,14 și nu și-au mai bătut capul cu el, că o haită de lupi pândea la gura peșterii și au trebuit să pună mâna pe lăncile cu sinusuri și cosinusuri în vârf, ca să se apere.

În arena cercului nostru strâmt din zilele noastre își fac apariția candidații. În partea stângă, flancată de armata sa de roșiori cotangenți, intră Viorica Super Dănci, purtătoarea stindardului roșu cu stema R². În partea dreaptă, înconjurat de grenadierii săi perpendiculari, intră Tak Werner, cavalerul forței „Ha ha ! Sigur că știu !”

Prima atacă Super Dănci:

— Aria cercului e R² !

Din dreapta vine replica plină de aroganță:

— Ha ha ! Sigur că știu !

— Ba R² !

— Ba ha ha sigur că știu !

— Ba R² !

— Ba ha ha sigur că știu !

Din înaltul cercului, nemaisuportând batjocorirea legilor fundamentale ale universului, zeul trigonometriei se coboară cu cadranul său de foc și le strigă cu vocea sa ca tunetul candidaților:

— Cine sunteți voi, candidați trecători, să batjocoriți legile trigonometriei ? Marș în băncile voastre de școlari proști și aveți câte un patru fiecare. În trigonometrie nu mai facem alegeri democratice, că numai candidați repetenți s-au prezentat. Trăiți în cercul vostru strâmt, unde fițuicile vă fac să promovați examenele, că nu vă mai primesc în cercul meu trigonometric, unde trebuie să fii deștept și rece.

Alex Hatta