Ora 2 noaptea. Parcarea de lângă Parcul Cișmigiu. Două siluete se plimbă agale pe alei. Sunt ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, și șefa TAROM, Mădălina Mezei. Șefa TAROM i se adresează în șoaptă ministrului:

— Ce mai e, șefu ? Mai oprim niște avioane la sol ?

— Nu, Mădălino… De data asta avem o treabă mai importantă.

— Mai importantă ? Cum așa, șefu ? Vreți să deturnați avionul lu’ Iohannis ?

— Ei, aș ! Nu ne mai încurcăm cu găinării, că iar sare pe noi presa asta mâncătoare de rahat… Ascultă ! E vorba de Stația Spațială Internațională…

— De Stația Spațiala ? Vreți s-o deturnați și pe aia ?

— Da, Mădalino. Ar fi încununarea activității mele ca ministru al Transporturilor. Am nevoie de ajutorul tău… Dă-mi o navetă spațiala din flota TAROM.

— O navetă spațială ? Da’ n-avem așa ceva, șefu’ ! Pe rutele de zbor de acum nu ne mai permitem decât niște amărâte de avioane Antonov, de alea cu care se împrăștie îngrășămintele agricole…

— Ești o incompetentă ! Te dau afară ! Și să nu te pună dracu’ să spui la presă ce-am discutat aici, c-o să spun și io cât de nepotistă ești… Ca ți-ai angajat toate neamurile la TAROM, de parca ar fi dinastia Mezei… Afară !

Și zicând acestea, ministrul Cuc s-a dus supărat acasă și a luat din debara vechea lui căsuță de cuc care dă ora exactă, pe care o avea moștenire de la bunicul său, un moșneag care călătorea cu ea prin târguri și dădea spectacole de cuc, apoi a dus-o la un ceasornicar din Piața Obor. Acolo i-a cerut meșterului s-o amenajeze pentru zboruri spatiale, lucru pe care bătrânul ceasornicar l-a făcut cât ai zice… cuc ! Căci era un ceasornicar experimentat, care a văzut multe la viața lui, darămite un ministru dus cu cucu’ …

Meșterul a luat două tuburi de oxigen și le-a fixat rigid de carcasa căsuței de cuc, apoi a amplasat o butelie de aragaz la mansarda căsuței și totul a fost gata.

Ministrul Cuc n-a mai așteptat să-i facă proba, căci era grăbit tare, deoarece risca să se instaleze Guvernul Orban dacă mai întârzia mult. Asa c-a decolat aseară din aerodromul amenajat ad-hoc la Ministerul Transporturilor.

Ascensiunea a decurs bine, doar un gol de aer a creat oarece turbulențe, însă fără să-l zguduie prea tare pe ministrul Cuc, care orișicât avea oarece experiență cu zborul, c-a mai zburat o data din funcția de ministru…

Înscrierea pe orbită a decurs normal, iar când a ajuns lângă Stația Spațială Internațională, ministrul Cuc a bătut la ușă.

— Who’s there ? s-a auzit o voce dinăuntru.

—  Sunt eu, ministrul Cuc ! Și de nu-mi deschideți, la fier vechi vă duc !

Înăuntru tăcere. Se vede treaba ca ăia de pe stație nu se așteptau să fie deturnați tocmai de un cuc…

— Houston, we have a problem ! urla disperată vocea dinăuntru.

Văzând că astronauții nu dau semne că vor să deschidă și cer ajutorul lu’ unu’ Houston, ministrul Cuc n-a mai stat pe gânduri și și-a făcut degrabă un tăietor autogen din butelia de aragaz și tuburile de oxigen. Apoi a tăiat ușa de la modulul de acces al stației cât ai zice… cuc ! A pătruns înauntru și i-a luat prizonieri pe astronauți, iar Stația Spațială Internațională a remorcat-o de căsuța lui spațială și a dus-o la centrul de colectare a fierului vechi de la Ministerul Transporturilor. Happy end !

Alex Hatta