Directorul circului își lua micul dejun de dimineață. De dimineață, pentru că obișnuia să ia „micul dejun” și la prânz și seara pentru a se menține în formă.

În timp ce își sorbea din cafeaua fără zahăr, citea distrat ziarul căutând să descopere ce lucruri se mai petrecuseră în lumea circului.

Ușa se deschise și secretara îl anunță că un solicitant dorește să-i vorbească. Directorul nu-și ridică ochii de pe ziar, semn că auzise cele spuse de secretară. După un vechi obicei, se cufundă chiar mai adânc în ziar pentru a-și termina în tihnă lectura. (Nu putea să sufere să fie întrerupt la jumătatea frazei, indiferent dacă o rostea sau dacă o citea.)

— Vă rog să mă iertați, începu noul venit. Mi s-a spus că angajați artiști…

De dincolo de ziar se produse o mișcare slabă ca o ridicare din umeri.

— Eu am mai lucrat în circuri, am avut totdeauna succes…

De după ziar, directorul duse ceașca la buze și sorbi zgomotos.

— Totdeauna partenerii mei au fost mulțumiți de mine. Știu să merg în echilibru pe sârmă…

„Hmmm” se auzi de dincolo de ziar.

— Pot să merg și călare…

Directorul desfăcu larg ziarul întrucât găsise urmarea articolului care-l interesa.

— Dacă vreți, fac și numărul cu săritul prin cercul de foc !

În spatele ziarului nu se înregistra nici o reacție…

— Vă rog foarte mult, spuse solicitantul cu o voce umilă. Trebuie să mă angajați…, n-am mai mâncat de o săptămână.

— Banalități, banalități. Tot ce declari dumneata le fac aici la mine leii, tigrii și panterele, spuse directorul strângând ziarul cu zgomot.

Abia atunci văzu că cel care ședea în fața lui, în fotoliul de piele, era un uriaș leu african.

— Îmi pare nespus de rău, spuse leul într-o română impecabilă, în cazul acesta nu-mi rămâne decât un singur lucru…

Și leul îl înghiți pe directorul circului. Apoi scrise o carte în care explica publicului că arta adevărată nu se poate face cu stomacul gol.

adaptare după Eduard Jurist, Fabulă