Imperturbabilul discurs al lui Klaus Iohannis de la malul mării

Constanța. Malul mării. La sărbătoarea marinei, Iohannis ține un discurs în cadrul festivităților oficiale. Președintele este înconjurat de un public numeros și este flancat de militari americani.

Discursul președintelui decurge liniștit, fiind plicticos și searbăd în nota cu care ne-a obișnuit. Deodată o furtună violentă cu tunete și trăsnete produce oarece panică în mulțime, iar un militar american este aruncat în mare de o rafală de vânt.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

După trecerea furtunii, militarul căzut în mare este înlocuit, iar publicul asistă mai departe la discursul președintelui.

Din largul mării se apropie un vas de pirați, în fruntea cărora se află chiar Vladimir Putin. Vasul acostează lângă tribuna președintelui, iar câțiva pirați coboară pe mal și răpesc niște militari americani. Apoi se fac nevăzuți în zarea nemărginită a mării.

Imperturbabil, Klaus își continuă discursul.

Din adâncurile spațiului cosmic, un meteorit se apropie amenințător de Pământ și de festivitățile de la malul mării. Meteoritul cade cu un zgomot teribil în mare, stârnind un val uriaș care ia cu el încă câțiva militari americani.

Imperturbabil, președintele își continuă discursul.

După trecerea cataclismului cosmic, publicul își reia locul la festivități, iar militarii americani căzuți la datorie sunt înlocuiți.

De festivități se apropie Dincă cu butoiul; ia câte un militar american și-l arde în butoi.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

Monstrul din Caracal este prins și dus la Dunăre să arate unde a aruncat trupurile americanilor.

Unul din militarii americani iese din rând și-i spune președintelui că el, deși nu înțelege românește, este profund impresionat de discursul său și-l roagă frumos să-i dea voie să leșine. Președintele își întrerupe discursul și-i da permisiunea militarului american să leșine. Apoi, imperturbabil, își continuă discursul.

Alex Hatta

Reclame

Secretele Veoricăi

Ascensiunea fulminantă pe scena politicii românești a necunoscutei Veorica n-a fost deloc rodul unui concurs fericit de împrejurări ori, așa cum lesne ar crede unii mai puțin informați, a purei întâmplări.

Nu. Succesul n-a venit singur să bată la ușa Veoricăi; el a avut la bază anumite talente și, cel mai important, câteva teribile secrete care i-au permis unei banale fete din Videle să se cațere până în vârful puterii statului, ajungând în cele din urmă chiar prim-ministru.

Primul secret al reușitei în carieră l-a aflat Veorica la coafor. După ce s-a chinuit câteva ceasuri cu podoaba capilară a viitoarei prim-ministru, frizerul i-a spus exasperat:

.- Viorico, vopsește-te blondă !

Veorica n-a înțeles pe dată ce voia să-i spună de fapt frizerul, căci ea era blondă din naștere și nu-și vopsise părul niciodată. Abia mai târziu, când era deja europarlamentară la Bruxelles, și-a dat seama Veorica cât de important e să pari mai proastă decât șeful tău care conduce partidul.

Un alt mare secret Veorica l-a descoperit într-o zi ploioasă când s-a dus să facă piața și a uitat ce trebuie să cumpere pentru ciorbă. Așa că de atunci înainte și-a făcut o listă. Chestia asta a ajutat-o foarte mult la a doua întâlnire cu prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, căci n-a mai trebuit să-i răspundă doar cu banalul „He he he !”, ci i-a citit de pe foaie tot ceea ce trebuia să știe un președinte al Damascului.

Se spune că și la întâlnirea cu papa Veorica i-a citit de pe nelipsita sa foaie un pasaj din Coran, lucru care l-a impresionat mult pe papă, căci în vizita pe care a făcut-o de curând în Romania i-a făcut cadou Veoricăi o burcă, crezând că-i musulmană.

Ultimul mare secret, însa nu cel din urmă, al reușitei în viață Veorica l-a desccoperit chiar în ședința CEx a partidului său. După ce le-a spus ca ea speră mult în acest „SEX”, tot partidul a votat-o în unanimitate candidat la președinție.

Acuma, să o spunem pe aia dreaptă, Veorica se uita mult la filme porno când nu muncea la Guvern ori la Bruxelles, căci era tare curioasă dacă protagoniștii se vor căsători până la finalul filmului, uneori lăcrimând in batistă ca la telenovele când nenorocitul care profitase de biata fată își lua pălăria și pleca fără s-o ceară de mireasă, însă nu se așteptase nici în visele sale cele mai romantice să nu fie nicio diferență între „sex” și CEx-ul partidului său.

Alex Hatta

LOVE STORY – Tăricelo și Pontela

Scena înfățișează sala Parlamentului. Tăricelo e jos între scaune, iar Pontela e la balcon ținând o scară de mătase în mâini.

Tăricelo:

Oh, Pontela ! De la alegeri

După tine și-ale tale procente

Sunt nebun ! Nu mai voi petreceri,

Nu mai voi guvern, doar ale tale talente !

.

Pontela:

Ah, Tăricelo ! In ale tale vorbe dragi

Sincer m-aș încrede, liberale…

Da’ te știu cu Veorica în nădragi

Și la mierea guvernării ții, imorale !

.

Tăricelo:

Imoral ? Eu ? Ah, tu nici nu știi

Cât țin eu la tine – guvernarea ducă-se-n pustii !

Te vreau lângă mine, credincioasă…

Președinte să mă susții cu limba scoasă !

.

Pontela:

Cu limba scoasă ? Ha ! Mă faci

Să râd… Și cum ai vrea, fanfaron dobitoc,

Președinte să te votez aici,

Când n-ai procente nici de-o scară de la bloc ?

.

Tăricelo:

Vai, Pontela, râzi de mine…

O, tu nici nu știi, ingrato !,

Câte-aș face pentru tine…

Te bag la guvernare, te fac ministru, parașuto !

.

Pontela:

La guvernare ? Hm, n-ar fi rău,

Că mierea guvernării vreau să simt neapărat.

Hai, prinde scara și urcă, zău

C-o punem de-o alianță imediat !

Alex Hatta

DOSARELE MATRICHIX – Exploratorii Dan Barnix și Mihai Goțix sosesc pe planeta Amukuku

Prăbușirea pe planeta din curtea spitalului de psihiatrie a fost destul de dură și zguduitoare, însă nu îndeajuns încât să-l trezească pe Mihai Goțix din somn, așa că Dan Barnix trebui să-l scuture zdravăn ca să-l readucă în simțiri.

.- Scoală, urs bătrân, că ne-am prăbușit ! urlă la el Barnix.

.- Ce e, șefu’ ? A început ședința în Parlament ? Votez contra ! Mă opun ! Jos ciuma roșie ! strigă Goțix tresărind și ridicând mâna ca la vot.

.- Votezi pe mă-ta, caraghiosule ! Nu mai ești, Goțilă, în Parlament să tragi la anghioase după ce noaptea te îmbeți ca porcu’. Ne-am prăbușit pe o planetă… Deschide hubloul și vezi unde naiba suntem !

Goțix își revine cu greu la realitate; privește tâmp la Dan Barnix și nu-i vine să creadă că nu mai e în Parlament. Privește apoi în stânga și vede hubloul; încearcă să-l deschidă, însă își dă seama ca e îmbrăcat încă cu cămașa de forță după parangheliile pe care le făcuse la Vama Bătrână de pe planeta Marte.

.- Șefu’, îmi mai slăbești un pic legăturile la cămașă, că nu pot deschide geamul… se milogi Goțix.

.- Mânca-te-ar gaia spațială, Goțărilă ! Că m-a pus forța negativă a universului întunecat să mă încurc cu-n derbedeu bețivan ca tine, spuse Dan Barnix necăjit, apoi îi mai slăbi din legături.

Mihai Goțix deschide hubloul și vede peisajul din curtea spitalului de psihiatrie – un parc cu multe bănci unde nebunii se odihneau la umbră.

.- Șefu’, ce planetă ciudată ! Băștinașii seamană cu noi, da’ au niște mutre de zici că-s parlamentari cu toții… se mira Goțix.

.- Ia vezi, atmosfera e respirabilă ? îl îndemnă Dan Barnix.

Mihai Goțix scoate capul prin hublou, însă chiar în acel moment un nebun îl prinde de urechi și începe să i le răsucească.

.- Auuu !… E respirabilă, șefu’ ! Da’ pișcă al dracu’ la urechi… se plânse Gotix.

.- Pișcă pe naiba ! E un baștinaș care te-a salutat în modul lor tradițional. Salută-l și tu, Gorțosule !

Goțix îl prinde pe nebun de urechi și dă să i le răsucească. Nebunul se dă câțiva pași înapoi, urlând ca din gură de șarpe. Goțix urlă și el, lucru care produce multă agitație printre nebunii din curtea spitalului, căci Mihai Goțix avea plămâni puternici.

.- Băștinașule, ce planetă e asta ? îl intreabă Goțix pe nebunul pe care tocmai îl salutase tradițional.

.- Amu… cucu… îngână nebunul.

.- Amukuku ? se miră Goțix. Auzi, șefu’, suntem pe planeta Amukuku…

.- Amukuku ? se miră și Dan Barnix. N-am mai auzit de planeta asta… Hai să ieșim din navetă și să discutăm cu el.

Cei doi bravi exploratori interstelari ies din navetă și se apropie de nebun.

.- Amukuku ai spus, nene băștinaș ? îl chestionă Goțix.

.- Amu… cucu… o zburat… s-a dus… Cât e ceasul ? îngană întrebător nebunul.

Exploratorii se privesc uimiți.

.- Goțică, cât indică ceasul nostru de bord ? îl intrebă Barnix.

Gotix băgă mâna prin hublou și scoase un ceas cu cuc.

.- Nu pot să-mi dau seama, șefu ! spuse Goțix. Acele se învârtesc întruna, iar cucul nu vrea să iasă să dea ora exactă.

.- Ah ! suspina Barnix. Prăbușirea asta ne-a dat toată aparatura de bord peste cap…

Barnix îl prinse de mană pe nebun și-i spuse;

.- Nene băștinașule, noi venim de pe planeta Pământ. Venim cu intenții pașnice. Suntem exploratori spațiali și ne așteptam să ne felicitați, să ne spuneți un „Bravo, băieți !”… Căci e prima dată când civilizațiile noastre se întâlnesc…

.- Bravo ! Bravo ! Bravo ! urlă nebunul.

Cei doi exploratori îl privesc satisfăcuți. De ei se apropie un alt băștinaș, probabil atras de gălăgie. E îmbrăcat într-un halat alb și ține în mâini niște legături. E înalt și solid, iar la buzunarul de la piept poartă un ecuson.

.- Ce-i cu domniile voastre aici ? îi întreabă băștinașul nou sosit pe exploratorii noștri.

.- Noi, domnule băștinaș, i se adresă Dan Barnix, venim de pe Pământ. Suntem exploaratori ai spațiului cosmic. Ne așteptam să ne felicitați, să ne spuneți „Bravo, băieți !”, să ne faceți cetățeni de onoare…

.- Aha ! spuse băștinașul cu halat alb. Am înțeles. Veniți cu mine.

Exploratorii îl urmează bucuroși pe băștinaș prin parc, apoi intră toți trei în clădirea spitalului. Băștinașul îi conduce prin niște culoare slab luminate de la subsol, apoi deschide o ușă masiva de fier.

.- Intrați, vă așteaptă comitetul de primire ! îi îndemnă băștinașul.

Mihai Goțix și Dan Barnix intră bucuroși. E o sală mare, fără ferestre și cu pereții capitonați cu burete. In urma lor băștinașul cu halat alb a încuiat ușa.

.- Hei, ce-i asta ? strigă Dan Barnix dând cu pumnii în ușă. Ce faceți, primitivilor ? Asta-i primire ?

.- Șefu’, il bătu pe umăr Gotix, nu te supara pe mine… știi unde suntem ?

.- Unde, Goțilă ?

.- Intr-o casă de nebuni, șefu !

Alex Hatta

Elogiu prostiei cu epoleți

Privilegiul de a fi prost nu este unul oarecare, dar când prostia are epoleți și pulan, ea devine splendidă.

Prostia simplă este în general sigură de sine, știe că a gândi este o activitate inutilă, o pierdere de vreme. Prostul cu grade pe umăr este însă un mare șmecher, el n-are timp pentru luxul de a gândi. El dă ordine și acestea se execută întocmai și la timp, oricât de imbecile ar fi acestea. Prostul cu epoleți este asemeni lui Dumnezeu, căci nu admite împotrivire sau insubordonare. Singurele lucruri pe care totuși le îngăduie sunt laudele și aplauzele adresate persoanei sale sublime pentru că le permite subordonaților și civililor să trăiască pe lângă el.

Ce este însă cu adevarat splendid la prostia cu epoleți e acea dorință continuă de a umili, de a-și călca în picioare subordonații și viermii de civili, căci gradele superioare de pe umeri îi dau dreptul și privilegiul de a-i disprețui pe inferiorii in grad.

Caracteristica fundamentală a prostiei cu epoleți este pacea sa sufletească, căci nulitatea nu se știe niciodată amenințată de nimic. Cu toate acestea, prostul cu epoleți împarte pedepse, deoarece el este cel care comandă. Niciodată prostul cu epoleți nu se sichisește de inteligența celui inferior în grad ori a civilului, privindu-i pe aceștiea ca pe niște biete paiațe lesne de neutralizat.

A încerca totuși sa înțelegi în profunzime prostia cu epoleți este pierdere de vreme, ea reprezentând încă pentru știința psihologiei un mister total, o noapte neagră și sumbră ce nu poate fi revelată. De aceea inchin acest umil elogiu al meu prostiei cu epoleți, prostie ce rămâne pentru omenire o enigmă eternă și fascinantă.

Alex Hatta

P.S. Dedic acest elogiu ofițerului superior Cotoc de la Jandarmeria din Arad, cazul emblematic pentru orice încercare de studiu a prostiei cu epoleți.

Păcălici în Țara Proștilor

Mai întâi l-au păcălit că prima data trebuie să-i fie mai rău, abia apoi negreșit îi va fi bine. Păcălici a înțeles, a răbdat, a strâns din dinți și a mers mai departe, căci i se spunea mereu că se vede luminița de la capătul tunelului, deși el personal nu reușea defel s-o zărească. Da’ daca așa i se spunea, zicea în sinea sa că e el mai prost și nu înțelege bine lucrurile. Intr-o zi Vulpea și Motanul de la cooperativa „Ochiul și Timpanul” i-au explicat lui Păcălici că trebuie să gândească capitalist de acum, că s-au dus vremurile colectivismului și ca trebuie să-și investească banii într-o afacere care asigură un profit de 800 % într-un timp scurt.

Lui Păcălici nu i-a venit întâi a crede, dar când a auzit că la firmă i se spune Caritas, s-a dus degrabă și și-a semănat banii în grădina lui Stoica de la Cluj, patronul firmei. Gândea că banii câștigati aici vor fi un capital tocmai bun să-și deschidă și el o gogoșerie, sa fie și el patron, nu un amărât de amploiat ca acum…

Păcălici n-a mai văzut vreun ban din suma investită, cum de asemenea nu i-a mai văzut vreodată pe Vulpe și Motan ca să le ceară socoteală.

Mare ciudă îi era bietului Păcălici că se lăsase așa ușor dus de nas, dar nu crezuse vreodată că Vulpea și Motanul de la „Ochiul și Timpanul” puteau fi așa niște escroci. Așa că setea de răzbunare împotriva șmecherilor din țară, a corupților și hoților din bani publici care-i fraieresc pe bieții păcălici l-a făcut să-l voteze președinte pe un marinar chior, căci acest bătrân lup de baltă promitea să scape țara de hoți.

Acuma, de câțiva hoți i-a scăpat marinarul, e adevarat, da’ parca tot mare era numărul lor, care nu se reducea deloc, ba’ – din contră -, creștea de la o zi la alta oricat de mulți hoți chiorul ar fi băgat la pușcărie.

Chestia nasoală era însă că de la o vreme marinarul chior se scrântise rău de tot la cap din cauza băuturii peste măsură și i-a luat un sfert din leafa lui Păcălici, care și așa era aia minimă pe economie de nu se ajungea cu ea de pe o zi pe alta…

Păcălici a înțeles atunci c-a fost tras pe sfoară, da’ încă își aducea aminte cum a fost fraierit de Vulpe și Motan, așa că mereu îi vota pe cei care promiteau să-i belească pe hoți. Adevarul e că Păcălici nu-i prea putea suporta pe cei din partidul celor care vopsiseră trandafirii în roșu, că prea se îmbogățiseră toți din bani publici.

Păcălici începu de la o vreme să iasa la manifestații publice de protest împotriva guvernanților, căci apăruseră în țară niște salvatori care îi promiseseră lui Păcălici că-l vor duce departe, dacă îi ajută să eradicheze hoția.

Intr-o zi, organizatorii mitingului i-au dat o plăcuță suedeză și i-au spus să strige sloganul înscris pe ea. Păcălici a privit îndelung la placuță, s-a gândit un timp, apoi a înțeles: il transformaseră în măgar !

Alex Hatta

SFÂNTUL ILIE de la SCULĂRIE – Ce e bine și ce nu e bine să faci în această zi

Sfântul Ilie de la Sculărie a trăit pe vremea când Adrian Păunescu conducea Cenaclul Flacăra, unde tinerii frumoși și liberi din vremea aceea se adunau să-l asculte pe Mircea Baniciu. Intr-o zi s-a pornit o furtună așa de grozavă încât unul dintre tefeleii cenacliști a urlat cât l-a ținut gura, arătând cu degetul către Adrian Păunescu: „Bă, ăsta nu-i Ilie de la Sculărie ?”

Nu mult după acest teribil incident cenaclul s-a desființat, căci mai marii partidului unic au hotărât să-l trimită pe Adrian Păunescu într-un schimb de experiență culturală la papa de la Roma, ocazie cu care sfântul Ilie de la Scularie s-a întâlnit tocmai cu regina Angliei, venită acolo să se spovedească la papă de păcatele amoroase extraconjugale ale zurbagiului ei prinț Charles.

Tradiția populară ne spune că sfântul Ilie de la Scularie aduce ploaia și apa caldă în calorifere, precum și că trăznește toți bizonii din trafic în această zi cu leviere șterpelite de la intreprinderea unde lucrează dumnealui.

In rai, sfantul Ilie de la Scularie se plimbă pe nori, fulgeră și trăznește cu câte o scatoalcă după ceafă pe dracii de îngerași care nu stau cuminți la cor și spun bancuri porcoase.

Tot tradiția populară ne spune că în ajunul sărbătorii de sfântul Ilie de la Scularie, fetele virgine umblă noaptea prin cluburi și baruri de fițe, se dezbracă și se tăvălesc goale pe mese, pentru spor și belsug în agricultură, iar dimneața se îmbracă și se duc acasă la soții ori amanții lor.

Un alt obicei este acela de a se culege dimineata pe rouă plante tămăduitoare, de regulă canabis, care apoi se usucă și se fărmitează, iar tinerii le fumează la Vama Veche sau pe la mitingurile din fața Guvernului.

Se spune că dracii se ascund mai ales pe la Guvern și Parlament, așa că nu e bine să vă adapostiți acolo pe furtună populară, când oamenii ies furioși în stradă că li s-au tăiat salariile și pensiile, că sfântul Ilie de la Sculărie taman acolo are obiceiul să dea cu trăznetele lui.

Sărbătoarea lui Ilie de la Sculărie este de asemenea și a acelora care sunt cam aerieni și obișnuiesc să vadă cai verzi pe pereți; de aceea aceasta zi este sărbătoarea astronauților români, pe lângă toți sculerii-matrițeri și strungarii din intreprinderi și uzine care acuma nu mai sunt, că erau numa niște mormane de fier vechi, după cum a spus Petre Roman, și trebuiau desființate ca să aducem marfă din import.

Alex Hatta

Cavalerul Tristei Imposturi contraatacă

Pentru cine nu știe cine e Radu Tudor, trebuie să-l informez că ființa zice că e jurnalist. Și analist militar pe deasupra. Cică ar fi lucrat pe la Evenimentul Zilei pe vremea când acesta era condus de Ion Cristoiu și găinile nașteau pui vii cu trei picioare. Când s-au plictisit ăia de bazaconiile marelui anilist militar în găini malformate și l-au dat afară ca pe-o măsea stricată, Tudorica s-a aciuat pe la Antenele lui Voiculescu, că doar cine se aseamănă se adună…

La emisiunea sa intitulată searbăd „Punctul de întâlnire”, domnia sa face analize geostrategice și militare, bașca și oleacă de politică cu diverși invitați, toți mari specialiști în găini cu trei picioare și planuri geostrategice, cărora le vorbește despre importanța strategică a României în contextul ruperii de facto a Turciei de NATO și apropierii acesteia de Rusia. „Importanța strategică a României pe flancul sud-estic al NATO…” titrează marele analist militar pe burtieră. Auzi dumneata !

Păi, dacă americanii aveau vreun interes strategic în zonă, acela era Turcia, prin controlul ei asupra strâmtorilor la Marea Neagră. Americanii însă n-au dat doi bani pe Turcia… Pentru ei a fost mai important să-i sprijine pe kurzi, căci americanii sunt interesați de zonele petrolifere controlate de aceștia și de capacitătile lor de luptă împotriva islamiștilor radicali din Siria și Irak. Americanii sunt pragmatici, strategia lor militara este elaborata în prezent să le susțină în principal interesul economic.

Cât de mult sprijină americanii și NATO interesele României s-a văzut în recenta criză guvernamentală de la Chișinău, când drăguții noștri parteneri strategici, cot la cot cu șefii Europei unde ne-am integrat cu ochii închiși, au servit pe tavă Republica Moldova Rusiei…

In acest timp eminenta Sa marele analist militar și jurnalist la puii cu trei picioare, acest cavaler al tristei imposturi ne tot vorbește de importanța strategică a României și cât de mult ne vor ajuta americanii și NATO să-i batem pe ruși…

Intr-o zi priveam amuzat emisiunea analistului cu punctul lui de întâlnire între circumvoluțiunile sale paralele, care îmi tot spunea că vin rușii… Incepusem să intru oleacă la idei, și dacă apuci să intri la idei, fandacsia-i gata ! Nu mai e nevoie decât de-un nimic, ca de exemplu de motoreta lu’ vecinul meu care bubuie ca toți dracii când pornește și care atunci m-a făcut să cred că ne bombardează rușii, că ma și vârâsem sub pat de frică; asta după ce bineînțeles baricadasem ușa în prealabil.

Fir-ai tu a dracu’ Tudore cu rușii tăi cu tot, că mare belea e pe capu’ omului cu astfel de pseudojurnaliști cu aere de analiști militari !

Alex Hatta

FENOMENUL ZOMBIE – Cod roșu de calamitate poltico-socială

Romania s-a confruntat de-a lungul timpului cu multe calamități naturale sau provocate de om, cum ar fi cutremurele, inundațiile, incendiile devastatoare, molimele ori accidentele la centralele nucleare de prin vecini sau războaiele mondiale.

Da’ parca nici unele dintre acestea n-au fost atât de răvășitoare, căci n-au pus în pericol supraviețuirea țării ori sănătatea de ansamblu a societății cum o face în zilele noastre Fenomenul Zombie care a cuprins, asemeni unei pecingine, toată țara, de la vlădică la opincă.

Da, știu. Veți spune că exagerez, că-s alarmist, că-s defetist, că vreau să induc panică în opinia publică de dragul rating-ului. Eu am să vă spun însă ca lucrurile nu sunt așa simple cum par la prima vedere, ca sa citez replica celebră a Diplomatului din filmul „Prin cenușa imperiului”… Asta deoarece sub piatră se ascunde țiparul !

Și nu mă refer aici la clasicul Fenomen Zombie provocat de consumul de etnobotanice care afectează câțiva adolescenți nesăbuiți, ci la acel Fenomen Zombie care a cuprins în cleștile sale de crustaceu infernal societatea și are drept cauză prostia, incompetența, lenea, goana nebună după îmbogățire rapidă pe orice cale și fără scrupule.

Să mă explic.

In primul rând, Fenomenul Zombie la care mă refer eu i-a afectat pe guvernanți, căci acest fenomen e unul perfid și atacă „peștele” de la cap. Cam ce-au făcut dragii noștri guvernanți de la alegerile din 2016 și până azi ? Mai nimic. Au fost cuprinși de o ciudată letargie,îngâmfare și autosuficiența, asemeni acelor adolescenti drogați cu etnobotanice care rămân stană de piatră pe trotuare de parcă ar fi statui…

Letargicii noștri guvernanți nu s-au preocupat în mod serios de dezvoltarea economica a tarii, de investițiile în infrastructură, de încurajarea inițiativei private în economie – adevărata generatoare de locuri de muncă și creștere economica -, de creșterea reală și semnificativă a nivelului de trai, căci măririle de salarii și pensii au cam fost păpate de inflație; iar șmecheria guvernanților nu mai ține când omul se uită în portofel… În ce privește așa-zisa creștere economica cu care se tot lauda guvernanții, trebuie precizat că aceasta provine mai mult din consum. Deci e una nesănătoasa, care poate prodce în economie un Fenomen Zombie care să ducă la un dezastru mai mare decât criza din 2009.

Dușul rece al alegerilor europarlamentare i-a făcut în sfârșit pe cei de la PSD, partidul care dă majoritatea membrilor Guvernului, să constate letargia și eroarea în care se află. Treaba proastă e că și după acest șoc n-au făcut decât să-și mai administreze o doza de „drog” ce-i menține pe mai dearte în starea de zombie în care se aflau…

Un alt efect al perfidului Fenomen Zombie e că provoacă incleștarea maxilarelor la cei care sunt deja dependeți. Exemplul clasic aici este cel al președintelui țarii, care tace, tace și… tace. De când a ajuns președinte. Acuma, nu c-ar fi mare bai în cazul domniei sale, căci și atunci când vorbește spune numai prostii…

Mai doriți și alte exemple care să vă facă să constatați cât de grav este afectată țara ?

Am cu duiumul.

Parlamentarii. Vin lunea la serviciu, da’ cică în prima zi de muncă lucrează în comisii. Mă rog, dacă la bufetul Parlamentului i se spune „Comisie”, atunci sunt eu greșit informat. De marți până joi cică sunt în plen. Da’ ce plen mai e și ăla, că fie trag la anghioase, fie se joacă pe tablete ori se ceartă ca la ușa cortului. Joi o tulesc cu toții în vacanță până la urmatoarea comise de la bufet.

Acuma, spuneți și dumneavoastră dragi cititori, sunt ăștia sănătoși ?

Dar nu doar pe politicieni îi afectează crudul flagel, el a lovit de curând și lumea fotbalului. Victimă a fost echipa Dinamo București, care în meciul cu Viitorul lui Hagi a stat inertă 90 de minute pe teren. In viața mea n-am văzut o echipă ai cărei jucători să fie statui vii, care să nu întindă un picior după minge tot meciul…

In concluzie, din cele ce v-am spus până acum reiese destul de clar pericolul grav reprezentat de Fenomenul Zombie, care ține în letargie societatea, politicienii și fotbaliștii. Din păcate, acest perfid Fenomen Zombie e parșiv rău de tot, căci deși cei afectați de el conștientizează starea în care se află, realizează că sunt bolnavi, însă nu fac nimic să iasă din aceasta stare letargica. Asta deoarece le place, căci e mai ușor și mai comod să mimezi că faci ceva, decât să te implici cu adevarat în treburi serioase.

Alex Hatta

CHESTIE DE PERCEPȚIE: Este cumva CTP vârcolac și mănâncă vrăjitoare ?

E o problema cu „percepția” la nivel public în societatea românească, pricepeți domniile voastre cum vine chestia asta ?

Intr-un articol intitulat „Chestie de percepție” de pe site-ul Republica, stimabilul și onorabilul neicușor și puicușor al presei românești, inegalabilul CTP înfierează cu mânie de societate civică haștagiană rezistentă Guvernul Dăncilă, în special pe demisionarul ministru de Interne, Carmen Dan, „torționara” de pe 10 august – în opinia domniei sale -, precum și pe cel al Externelor, Teodor Meleșcanu, vinovat cică de proasta gestionare a alegerilor din diaspora.

Carevasăzică un guvern responsabil e acela care se lasă călcat în picioare de o adunătură de zavragii care au forțat intrarea în sediul Guvernului pe 10 august, au atacat jandarmii cu obiecte contondente și au fost cât pe ce să linșeze o jandarmeriță… Și ăștia cică sunt „societatea civilă”, „poporul” !

In preaeuropeana Franță a lui Macron, jandarmii snopesc în bătaie și gazează în draci săptămânal adunătura aia de zavragii intitulată „Vestele Galbene”. Și nimeni n-a acuzat guvernul francez de exces de folosire a forței publice.

Romania trebuie să fie însă, în opinia ilustrului CTP, un stat în care autoritatea publică să fie slabă, timorată, terfelită, ineficientă… Doar procurorii să aibă dreptul să aresteze pe cine și când vor, în special pe guvernanți, că de !, ne scapă de hoți… Cu scuzele de rigoare că trebuie să i-o spun de la obraz, consider că onorabilul și stimabilul puicușor și neicușor al presei românești, șmecherașul propagandist CTP, are un mod de „percepție” care frizează ridicolul.

Totuși, deoarece îl cunosc bine pe stimabilul din scrierile sale anterioare, înclin să cred că nu e el cel adevărat care scrie astăzi la Republica și ne plictisește pe la UM Digi 24, că probabil o face la ordin. Mă întreb cu ce-o fi șantajat…

*

Intr-o postare șugubeață, cei de la Times New Roman se întrebau dacă nu cumva CTP e vârcolac, că prea multe semne din comportamentul său duc către această concluzie. Eu merg mai departe și spun că nu mă interesează dacă CTP e sau nu vârcolac. Nu sunt rasist. Daca e, treaba lui. Că doară și canibalii din Papua Noua Guinee pot fi cetățeni responsabili, unii dintre ei ocupând chiar funcții de consilieri locali, parlamentari, miniștri… Ba, unii sunt chiar gazetari pricepuți… Chestia e că ei mănâncă doar vrăjitoare.

Acuma îmi pun următoarea întrebare: dacă CTP e într-adevar vârcolac, mănâncă el vrăjitoare ?