MOMENTUL HIPERBOLIC – Penibilul amurg al zeului lichelelor

Istoria cunoaște destui filosofi cu caractere și morală îndoielnice, da’ nu cunoaște niciun criminal în serie filosof. Cu Gabriel Liiceanu istoria era cât pe ce să ni-l treacă în catastif.

Cinicul Diogene a fost acuzat c-ar fi furat un palton. Se prea poate, căci bietul filosof era sărac lipit pământului, trăind ca un boschetar într-un butoi. Da’ Diogene n-a furat nicio editură, deși înainte de a fi filosof Diogene fusese bancher și-ar fi putut fura câte biblioteci ar fi vrut mușchii lui.

Se știe că Nietzsche a fost un criminal. A recunoscut de bunăvoie că l-a omorât pe Dumnezeu, la instigarea unui pustnic borfaș pe nume Zaratustra. A fost grațiat după ce a făcut o mărturisire completă despre ce-a grăit Zaratustra ăla. Da’ nici Nietzsche n-a fost criminal în serie.

Pe lângă Țurcanu, monstrul de la Pitești, Râmaru – studentul canibal -, Dincă -ucigașul de autostopiste -, panoplia criminalilor în serie din Romania era foarte aproape să se îmbogățească și cu un filosof.

Și filosofii omoară, nu-i așa ?

După ce ne-a făcut „Apelul către lichele” imediat după Revoluție, în care îi punea la punct pe toți colaboratorii zeloși ai tristului regim ceaușist, Liiceanu s-a dus împreună cu bunul său acolit într-ale filosofiei de la Păltiniș, Andrei Pleșu, la un chef organizat de Virgil Măgureanu, tartorele peste ceea ce mai rămăsese din Securitate, rebotezată acum SRI. Liiceanu spune c-a stat tot timpul chefului în fața paharului său, fără să aibă curajul să guste licoarea din el; apoi c-a primit a doua zi acasă o ladă cu vin din partea aceluiași Măgureanu. După ce s-a uitat cu jind vreo două zile la ladă, temându-se să nu conțină vreo otravă, ar fi trimis-o pe adresa GDS-ului, că era păcat să se prăpădească bunătate de vin.

Carevasăzică Liiceanu a acceptat cu seninătate moartea câtorva zeci de oameni, fie ei și gedesiști, doar pentru a avea motiv să acuze SRI-ul de crimă în masă. Mă întreb cu ce-ar fi fost mai puțin vinovat Liiceanu, care trimisese vinul cu bună știință, decât securiștii din SRI-ul lui Măgureanu ?

Altfel, filosoful criminal în serie – acest adevarat Dincă al GDS-ului – se simte ofensat de te atingi barem și c-o floare de imaginea sa publică ori de cea a editurii sale. N-a ezitat să-l dea în tribunal pe scriitorul Liviu Antonesei și să-i ceara 100 000 de euro daune morale doar pentru c-a zis că Editura Politica a PCR-ului i-a fost făcută cadou de amicul său Andrei Pleșu, ministru al Culturii pe vremea aceea.

Rănit în demnitatea sa de apelant al lichelelor, în morala sa de luptător anticomunist sub patronajul unui procuror-torționar ceaușist, Gabriel Liiceanu și-a lins rănile cu teancurile de bani ale unui scriitor… Clondirul cu mastică i-a reperat onoarea.

Penibil amurg al zeului lichelelor.

Alex Hatta

Reclame

Genza în viziunea lui Trump

1. În prima zi Dumnezeu a creat spațiul și Pământul. Din motive administrative, El a creat tot pământul într-un singur loc pentru a-l putea stăpâni mai bine și a depinde numai de republicani, pe care el îi cunoștea foarte bine.

Pământul era pustiu și nelucrat. Era plin de buruieni, deoarece țăranii erau toată ziulica la birt și nu munceau. Dumnezeu le-a spus că așa nu se mai poate, că e păcat să trândăvească toată ziulica, însă țăranii i-au explicat de ce nu puteau munci: nu era lumină nici ziua, nici noaptea. Atunci Dumnezeu a spus: „Să fie lumină !”

„Dar nu prea multă !” i-au spus țăranii care se duceau la culcare.

2. In a doua zi Dumnezeu a creat cerul, așa că putea zbura cu elicopterul când drumul era aglomerat.

3. In a treia zi Dumnezeu a separat apele de pământ și deodată a putut să navigheze cu iahtul.

4. In a patra zi Dumnezeu a creat luminătorii: soarele, stelele și neoanele de la Trump Tower.

5. In a cincea zi Dumnezeu a vrut să meargă la pescuit, însă apele aveau atât de mult pește cât într-o sticlă de Whisky. Așa că a creat peștii și niște păsări, ca să aibă pescarii la ce se uita până se prinde un pește în undiță.

6. In a șasea zi Dumnezeu a vrut să-și facă fermă de porci în Trump Tower, însă camerele erau goale și măcelarii dădeau cu cuțitele în vânt, căci n-aveau ce tăia. Așa că Dumnezeu a creat animalele, iar la sfârșitul zilei chiar pe om, deoarece era greu pentru porci să se înjunghie singuri.

7. In a șaptea zi Dumnezeu s-a odihnit, ceea ce era un lucru ușor dacă nu era urmărit de FBI…

SURSA:   Catavencii   – adaptare                                  

TERORIȘTII AU TALENT – Ce s-a întâmplat în realitate la preselecția „Românii au talent” organizată de PRO TV

Circulă în mass-media știrea conform căreia la un casting organizat de PRO TV pentru noul sezon al emisiunii „Românii au talent”, un terorist cu probleme psihice ar fi atacat cu pistoale și cuțite pe ceilalți concurenți. Noi ne-am interesat în legătură cu acest teribil incident printr-o cunoștință de-a noastră care locuiește vizavi de hotelul unde s-a petrecut atacul terorist, o băbuță octogenară pe nume Victorița Babeș, careia nu-i scapa nimic din ce se petece prin studiourile de televiziune, unde a activat zeci de ani ca garderobieră, fiind  acum în măsură să vă relatam adevarul gol-goluț despre cele petrecute.

Era o zi liniștită de toamnă. Preselecția candidaților la emisiunea descoperitorilor de talente de la PRO TV se desfășura normal, nimic nu prevestea groaznica năpastă ce va lovi năprasnic, asemeni calului care lovește cu copita din senin. Doar juriul mai sărea calul din când în când, din cauza Mihaelei Rădulescu, care suspecta candidații c-au făcut blat cu Andreea Marin ca să i-l fure iarăși pe Bănică Jr., cu care a reînceput o relație clandestină – după cum ne informează aceeași babuță Victorița Babeș.

Primul concurent de la preselecție a fost chiar Dan Barna; îmbrăcat într-o uniformă SMURD, a arătat juriului cum salvează el o purcică leșinată. După ce i-a făcut după manualul de prim-ajutor, pe care-l ținea într-o mână și citea din el așa cum citea discursurile în Parlament, respirație artificiala bușon-la-bușon și i-a luat tensiunea, purcica și-a dat obștescul sfârșit, guițând ca la abator. Asta l-a enervat la culme pe Dan Barna, că dacă e el concurent astfel de evenimente n-au voie să se întâmple, acuzând-o pe Mihaela Rădulescu că i-a otrăvit din gelozie purcica.

Mihaela Rădulescu a dat indiferentă din cap și i-a spus plictisită: „Ce era să fac, dacă purcica ta era cumva Andrea Marin mascată ?”

Al doilea concurent a fost Alexandru Cumpănașu, care a interpretat o doină de jale la fluierul piciorului și a dansat Călușarul în pielea goală. Indignat, juriul l-a poftit politicos afară, ca acolo nu era cică o preselecție pentru videochat. „Mor cu voi de gat ! Mor cu voi de gat !” urla Cumpănașu în timp ce era luat pe sus de doi zdrahoni de la firma de pază.

A urmat Viorica Dăncilă, care nici n-a cântat, nici n-a dansat; doar a stat ca proasta și s-a uitat tâmp la juriu. A fost promovata imediat în turul doi al preselecției, cu promisiunea că va da cât de curând o ordonanță de urgență prin care s-o interzică pe Andreea Marin de la aparițiile publice pe timp de șase luni.

Următorul candidat a fost patriarhul Daniel, care a interpretat un frumos psalm la clopote din aur masiv, turnate în Elveția. Apoi a intonat binecunoscuta cântare bisericeasca „Money, Money”, acompaniat la zăngănit de cădelnițe de popa Pomohaci. Ca să nu dea ortu’ popii, că doar se știe cât e de zgârcită Mihaela Rădulescu, juriul l-a promovat pe Preafericit direct în etapa finala care se va ține la Judecata de Apoi.

Ultimul concurent, dar nu cel din urmă, a fost președintele Iohannis. După ce a ținut juriul cu răsuflarea tăiată, stând ca mutul la poarta nouă o jumătate de ceas fără să spună nimic, a început deodată să recite mecanic cu glas de bas ca dintr-un magnetofon stricat de la Consignația: „Einț, țvai – polițai ! Drai, fir – grenadir !”.

Aplauzele frenetice ale juriului au încheiat preselecția, declarându-l câștigător detașat pe Klaus Iohannis direct din primul tur.

Cam acestea au fost faptele petrecute în realitate la preselecția „Românii au talent”, poate doar sursa noastră primă de informații – băbuța Victorița Babeș – să mai fi pus câte ceva de la ea, așa, pe ici, pe colo; dar în mare parte cele ce v-am relatat corespund adevărului adevarat și nu vă mai luați după ce scriu alte publicații certate cu adevarul și ahtiate după rating, că vă induc în eroare și veți fi greșit informați. Doar de la publicația noastră aflați primii ce se întâmplă cu adevarat în spatele știrilor care vi se livrează și au pretenția că spun adevărul.

Alex Hatta

BĂSE PÂRȚOV – Turnătorul de closet al Securității

Curtea de Apel București a decis vineri că fostul președinte Traian Băsescu a colaborat cu fosta Securitate în scop de poliție politică. Decizia s-a luat în dosarul în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității  (CNSAS) a cerut instanței să stabilească calitatea de colaborator al fostului președinte cu Securitatea ca poliție politică.

Cariera strălucită de turnător la Securitatea ceaușistă Băsescu și-a început-o încă de pe vremea când era student boboc de rață la Institutul de Marină din Constanța, unde – sub numele conspirativ Pârțov – își spiona colegii și profesorii prin veceuri de ajunseseră săracii la exasperare și-și spuneau unii altora „Ssst ! Că iar miroase pârțuri Pârțov…”

Prodigioasa activitate de turnător closetar Băsescu și-a continuat-o și după absolvire, cu sprijinul binevoitor al organelor de partid și de stat, dar mai ales al Securității, care era interesată să promoveze un astfel de specimen fără scrupule. Altfel, bețivanul turnător closetar n-ar fi ajuns nici măcar barcagiu pescar de broaște pe Dunăre…

Instalat căpitan pe nava Biruința ( biruința Securității ? ), Băse Pârțov își petrecea mai tot timpul prin closetele navei. Deghizat în stativ pentru hârtie igienică, Pârțov mirosea tot. Un pârț, o scremeală cât de mică nu-i scăpa… Și turna. Turna în draci la Securitate toate pârțurile mirosite cu nasul său antrenat prin toate fundurile securiste, că de marinărit nu prea avea habar, așa că nava trebuia să fie condusă de bietul secund.

Când s-au prins ăia de pe vas cine e de fapt stativul de hârtie igienică și-au vrut să-l arunce în mare, după tradiționalul obicei marinăresc în astfel de cazuri, Securitatea l-a salvat din nou. Unde mai găsea ea un mirositor de căcat mai mare ca Băse Pârțov ? Așa că l-a avansat pe ciripitor și l-a trimis la Anvers să miroasă veceurile ofițerilor bișnițari de acolo, care se ocupau cu contrabanda cu blugi și electrocasnice imperialiste.

Vechile deprinderi nu și le-a uitat Băse Pârțov nici acum când, ales europarlamentar, și-a făcut o datorie de onoare closetară din a-i controla la veceuri pe aleșii din Parlamentul European. Prevăd ca și de această dată Băse Pârțov se va achita de sarcini cu elan tovărășesc și spirit revoluționar comunist, înregistrând un succes remarcabil în devoalarea pârțurilor imperialiste suspect mirositoare ale parlamentarilor europeni.

Notă informativă semnată de turnătorul hiperbolic  Alex Hatta

PACTUL LUI PLEȘOIANU – 21 de puncte fără un pic și ceva

Într-o postare pe Facebook lungă cât o zi de post și plicticoasă ca programul de guvernare al PSD-ului, onorabilul și stimabilul puicușor și neicușor al stângii dizidente din PSD, Liviu Pleșoianu, propune un pact, zis pentru România, partidelor politice și candidaților la alegerile prezidențiale din noiembrie.

Cu o emfază de Rică Venturiano după o noapte la Iunion și fugărit de dulăii lui Moș Titircă Inimă Rea Viorica Dăncilă, Liviu Pleșoianu ne trimite noul său op din „insula sa de autenticitate într-un ocean de ipocrizie electorală” – după cum s-a exprimat chiar domnia sa -, în care propune pactul său în 21 de puncte, cele mai multe dintre acestea fiind… „fără”.

La primul punct, „fără”. Fără slugi în funcții publice. Cum așa, stimabile ? Adică să nu mai aibă politicienii slugi ? Ori grupurile de interese economice și politice transfrontaliere să nu-i mai aibă slugi pe politicienii români ? Ehe ! Noi am fost învățați încă de la Mihai Bravul și Traian și Decebal că musai să avem un sufragiu universale, care să stea numa’ poporul la masă, că el e stăpân și nu ciocoii multinaționalelor care vor să mănânce poporul și lefurile lui cu lingura, că de aia rabdă poporul de foame și și-a luat lumea în cap spre țări străine…

La punctul doi, tot „fără”. Fără vânzători de țară în funcții publice. Carevasăzică dacă nu ocupi o funcție publică poți să vinzi  la liber țara, că nu-ți face nenea Pleșoianu nimica…

La punctul trei, ați ghicit, iarăși „fără”. Fără guvernatori de colonie. Ei, asta-i bună ! Și ce-o să facă atunci ambasadorul SUA la București ? O să-și plimbe toată ziulica cățelul prin parc și-o să dea afara muștele din Cișmigiu ?

La „fără” de la punctul patru, amploiatul Rica Venturiano Pleșoianu vrea fără… acoperiți în politică, justiție și presă. Păi, bine, nene Rică, atunci serviciile secrete românești își pot trage obloanele la firmă și să se ducă la culcare…

Sărim peste următorii „fără”, fiind de mai puțină importanță, și ajungem la punctul 13… Ghinion ! Aici onorabilul puicușor Rică Venturiano Pleșoianu se transformă subit, dându-se de trei ori peste cap ca zmeul din povești, și devine Marius Chicos Rostogan – celebrul pedagog caragialian -, propunându-ne o „școală nouă”. Cică o școală a omului, nu una de roboți. Parcă-l văd pe noul pedagog Pleșoianu Rostogan aducându-i înapoi pe profesorii plecați în Spania la cules de căpșuni ca să înlocuiască femeile de serviciu care predau acum în locul lor la catedră.

Și cu ce-o să-i momească pe profesorii căpșunari pedagogul Chicoș Pleșoianu ? Cu pactul său în 21 de puncte ? Pactele nu țin de foame. Nu serviți o căpșună, stimabile Marius Chicoș Rostogan Liviu Pleșoianu ?

La punctul 18 Rică Ninja Pleșoianu vrea siguranță în școli și pe stradă. Soluția domniei sale constă în introducerea unei materii noi de studiu, Autoprotecția, cu ajutorul căreia elevii să învețe să se apere singuri de răpitori, violatori și criminali în serie, că oricum poliția are altă treabă, fiind ocupată până peste cap să prindă contrabandistele de pătrunjel din piață, să numere șpăgile fără număr și să protejeze clanurile interlope.

Astfel, fiecare elev va învăța arte marțiale, trânta tradițională, ciomăgeala minerească, datul la gioale și bătăile de stradă de la maeștri infractori eliberați prin amnistie generală din pușcării. Să te ții atunci, cu noua generație expertă în bătaie, ordine și liniște publică…

La ultimul punct din celebrul său pact, cel de-al douăzeci și unulea, neicușorul și puicușorul Rică Ninja Chicoș Pleșoianu vrea „conștientizarea și promovarea identității românești”. Onorabilul nu are amabilitatea să ne lumineze și cum va face acest lucru, da’ se arată indignat că Uniunea Europeană ne transformă pe toți în clone, ștergându-ne treptat identitatea națională… Păi, stimabile, cum au votat românii la recentele alegeri europarlamentare ? Dacă românul ține morțiș să fie clona Bruxellului, cine ești d-ta să-i spui poporului că greșește ? Vreun alt Nero care să vrea alt popor, căci acesta e nedemn de ilustra ta persoană ?

În final, după ce mi-am pierdut ca prostul timpul să citesc delirul asta, adică pactul onorabilului neicușor Rică Ninja Mario Chicoș Pleșoianu, l-aș invita politicos pe stimabilul autor să candideze la Circul Globus. Sunt sigur că toți clovnii, maimuțele și focile îl vor alege președintele lor într-o veselie, bucuroși că neicușorul Rică Ninja Chicoș Pleșoianu i-a binecuvântat cu un așa pact.

Alex Hatta

Invazia maimuțelor

Panică teribilă marți în București din cauza unei maimuțe ce se plimba liberă, ca prin jungla ei, pe străzile orașului toropit de căldură. Oamenii speriați de rânjetele și giumbușlucurile maimuței s-au întrebat, pe bună dreptate, dacă apariția neobișnuită a acesteia în orașul sufocat de caniculă nu este cumva preludiul unei invazii pe scară largă a primatelor, datorată încălzirii globale de care se tot vorbește în ultima vreme.

In realitate, biata maimuță nu voise decât să strângă semnături pentru candidatura la președinție a unui favorit de-al ei. Mă abțin să-i dezvălui identitatea, însă sunt sigur că inteligenții mei cititori au ghicit despre cine e vorba.

Viorica Dăncilă, căreia un jurnalist hâtru i-a spus „pavianul cu mantie” – o specie de maimuță cu o podoabă capilară deosebită -, stă cocoțată în cocotierul de prim-ministru de la Palatul Victoria și cică conduce Guvernul. Care guvern ? Că nu mai are decât miniștri interimari, în cel mai bun caz, iar în celalalt, posturile de ministru sunt ținute vacante de urangutanul de la Cotroceni, care nici nu dă semne c-ar fi dispus să mai numească pe cineva până la alegeri… Un guvern blocat, aflat în imposibilitatea instituțională de a mai administra țara.

La Cotroceni nu e nimeni. Maimuța e plecată în concediu. Ca de obicei în ultimii cinci ani. Nu c-ar fi mare banană dacă ar fi la post, căci oricum Herr Urangutanen e paralel cu situația reală din țară și cu cea externa. Și oricum nu-i pasă, chiar dacă le-ar cunoaște cu adevărat.

Nici Parlamentul n-a scăpat de invazia maimuțelor, deși aici a fost mai mult o migrație. A plecat cimpanzeul vitreg al liberalismului, Calin Popescu Tăriceanu, de la guvernare și șefia Senatului și-a fost înlocuit de-un babuin bătrân și ramolit, Teodor Meleșcanu, care a luat o parte din ceata de maimuțe aldiste cu el. Cică nu-i plac cojile de nucă de cocos din Opoziție, că el e bătrân și nu le mai poate roade; așa c-a rămas cu bananele la guvernare, că-s mai moi, ca posmagii leneșului din povestea lui Creangă.

Gibonul cu ochelari, Dan Barna, se leagănă toată ziulica cu liana peste baobabul de la Cotroceni și urlă-n gura mare că, dacă era el președinte, „invazia asta nu s-ar fi întâmplat”. Dacă era el președinte nu mai avea ce să se întâmple. Toată lumea stingea lumina și se ducea la culcare.

Altă trăsnaie a gibonului cu ochelari a fost declarația prin care amenința că va dizolva Parlamentul, dacă ajunge el președinte. Și cum ar vrea gibonul s-o facă ? Dând o lovitură de stat ? Actuala constituție nu permite dizolvarea Parlamentului decât atunci când vrea Parlamentul. Și dacă Parlamentul nu vrea, nimeni n-o poate face. Legal.

Cercopitecul Ponta e tare tăcut în ultima vreme. Nu i-a ieșit pasiența cu cimpanzeul Tăriceanu, iar pavianul cu mantie se ține bine la Guvern. Bietul cercopitec turbă de ciudă că nu l-a căutat nimeni de la PSD să-l roage în genunchi să vină să salveze partidul din ghearele leului Opoziției și să-l urce pe el pe craca de prim-ministru. Acum visează elefanți verzi pe copaci și-l înjură pe cimpanzeul Tăriceanu și partidul lui de maimuțe fripturiste.

In rest, viața socială e invadată până la refuz de maimuțele din Cazul Caracal. S-a răsturnat căruța cu maimuțe acolo: procurori, polițiști, jurnaliști, analiști politici, politicieni, clanuri interlope,traficanți, mafioți sadea și o mulțime de gură cască. Cineva spunea, crucindu-se, că-s prea multi proști în același timp și-n același loc ca să nu fie o îmbârligătură între ei. Și-o fi vârât dracu’ coada ? Pardon ! King-Kong, regele maimuțelor, liana ?

Alex Hatta

Primăria Arad a rezolvat problema oamenilor străzii – I-a făcut pe toți polițiști locali !

După ce a preluat funcția de primar al Aradului de la exilatul la Bruxelles, George Falcă, fugit cu coada între picioare după ce a reușit performanța extraordinară de a face din superbul oraș de pe Mureș o groapă de gunoi, Călin Bibarț a luat exemplu de la primul liberal al țării, remarcându-se prin tăcere. A tăcut și-a tot tăcut de nici musca nu s-a mai auzit în Primărie…

In schimb, presa aservită administrației locale a declanșat o furibundă campanie împotriva boschetarilor și cerșetorilor de pe străzile Aradului, publicând zilnic articole în care se înfiera cu mânie cetățenească comportamentul acestor ființe bătute de soartă. Deodată, flagelul acesta social care înflorește de treizeci de ani încoace pe străzile și în boscheții Aradului a căpătat dimensiuni apocaliptice în ochii presei de casă a noului primar: boschetarii au devenit violenți și agresează cetățenii pașnici, își fac necesitățile fiziologice pe scările blocurilor și pe aleile parcurilor, dorm pe bănci, consumă băuturi alcoolice și aurolac în public spre indignarea cetățenilor, miros urât și împut aerul înmiresmat de noxele miilor de autovehicule care străbat orașul…

Mă întrebam nedumerit ce i-o fi apucat pe toți acești scârța-scârța pe site-urile aservite administrației locale. De unde atâta isterie zilnică ? In ce scop ?

M-am dumirit ieri, când toate oficioasele Primăriei titrau cu litere de-o șchioapă: „S-a constituit coaliția împotriva boschetarilor și cerșetorilor. Acum problema a căpătat o rezolvare adecvată”.

Măi să vezi ! Un grup format din Primăria Municipală Arad, Poliția Locală, Direcția de Asistență Socială și Biserica Ortodoxă au pus-o de-un protocol și-au rezolvat așa, deodată, problema stringentă a boschetarilor și cerșetorilor. Și cum au rezolvat-o ?

Mai întâi i-au legitimat. Legitimarea oamenilor străzii a fost prima măsura din proiectul Coaliției. Cum locatarii tufișurilor nu prea au acte de identitate, Poliția Locală n-a avut mult de lucru. Apoi, toți oamenii străzii au fost strânși și duși la sediul Poliției Locale, unde li s-au oferit două camere pentru locuit, li s-a dat mâncare și-au fost consiliați de specialiștii de la Direcția de Asistență Socială.

Și iată că problema boschetarilor și cerșetorilor s-a rezolvat definitiv în orașul Arad.

Extraordinar, dom’le ! Treizeci de ani au așteptat oamenii străzii să vină Mesia Călin Bibarț să-i mântuiască ! Zău că nu m-am așteptat ca flagelul acesta care urâțea aspectul orașului să fie așa ușor eradicat… Cine s-ar fi gândit că toată treaba stătea într-o comisie ? Trebuie să recunoaștem că dom’ primar Bibarț e un geniu cum n-a mai cunoscut Aradul de la Falcă încoace…

Curios să văd cum locuiesc și trăiesc boschetarii la sediul Poliției Locale din Arad, m-am deplasat la fața locului să mă documentez despre minunea primarului Bibarț. Incă de la intrare m-a întâmpinat călduros un om al străzii, amabil și plin de bunăvoință – după sloganul cu care s-a investit primarul Bibarț -, trăgând de zor dintr-o pungă cu aurolac și purtând pe cap un chipiu de polițist local.

— Actele la control ! îmi spuse pe un ton de autoritate publică boschetarul.

— Da’ pentru ce, stimabile ? Ce-am făcut ? i-am spus intrigat, că mă știam nevinovat.

— Ce-ai făcut, ce n-ai făcut îi vedea matale când te-om caza. Acu’ fă bine și scoate cardul de identitate, că de nu îți dau amendă cât ai zice boschet !

M-am conformat în fața rigorilor noului organ al legii și i-am dat cinci lei să-și reînnoiască stocul de aurolac. Un alt boschetar investit cu autoritatea publică, însă fără chipiu și purtând doar niște grade desenate cu pixul pe două bucăți de carton prinse pe umeri, mă abordă regulamentar:

— Aha ! Te-am prins, coruptule ! Mituiești organul legii ? Zece lei amendă, imediat !

M-am conformat și de astă dată rigorilor legii, plătind și această taxă, apoi am plecat repede de acolo, că cine știe câte amenzi mai primeam și, ferească sfântul !, poate îmi mai făceau și proces-verbal…

Alex Hatta

SEZONUL URAGANELOR – Ravagii în administrație și pe scena politică

Anotimpul uraganelor a început cu Dorian, un ciclon tropical care afectează în prezent Bahamas și sud-estul Statelor Unite. Deși a mai scăzut în intensitate, pericolul pierderilor de vieți omenești și distrugerilor rămâne ridicat.

Uraganele n-au ocolit nici Romania în această vară. Prăpădul provocat de furtuna „Dincă”, un uragan cum n-a mai cunoscut niciodată țara noastră, a dus la spulberarea principalelor capete din poliție, parchet, DIICOT, STS și chiar a ministrului de interne. Și lista victimelor rămâne încă deschisă…

Uraganul Dincă a scos la iveală un fenomen îngrijorător pentru societatea românească: mafiotizarea poliției și adminstrației locale și centrale. Interlopi, șefi de clanuri își numesc șefi în poliție și-și aleg politicieni în funcții publice, locale și centrale, spre a le proteja interesele.

In Italia, Mafiei i-au trebuit câteva sute de ani pentru a se infiltra în structurile statului și a-l controla. In Romania, în 30 de ani Mafia a ajuns stăpâna statului, iar politicienii și șefii instituțiilor de forță  – marionetele ei. E un record care ar face invidioasă orice mafie din lume.

Sezonul uraganelor a început devreme anul acesta pe scena politică românească. Urgiile au lovit năprasnic încă de la alegerile europarlamentare din primăvară, când l-au spulberat de la putere pe Dragnea și l-au înghesuit la Mititica, au măturat de la Bruxelles  partidul ALDE și l-au băgat la apă până a ajuns un partid de buzunar.

Stihiile au avut însă cel mai devastator efect pentru PSD, căruia i-au înjumătățit procentele și-au lăsat în urma lor la conducerea partidului pe sinistrata Dăncilă, o ființă incapabilă să înțeleagă cauzele și efectele profunde ale dezastrului, precum și neputincioasă în a limita consecințele ravagiilor și a repune partidul pe linia de plutire.

O furtuna groaznică l-a lovit de curând și pe Tăriceanu, aruncându-l cât colo de pe scaunul de președinte al Senatului și scoțându-i partidul de la guvernare. Jalnica bărcuță ALDE, pe cale să se scufunde definitiv, este părăsită rând pe rând de toți șobolanii avizi de funcții publice și contracte bănoase cu statul, iar alianța struțo-cămilească de pe băncile opoziției cu partidulețul lui Ponta nu pare atât de solidă încât să tragă bărcuța ALDE la mal.

Analiștii politici prevăd că sezonul uraganelor nu se va încheia prea devreme în această toamnă, prelungindu-se până-n timpul alegerilor prezidențiale din noiembrie. Candidați falnici, săltați în top de sondaje măsluite la comanda celor care le plătesc, vor fi spulberați și aruncați la lada de gunoi a politicii ori în ograda dinozaurilor fără rost peste care se va așterne iremediabil colbul uitării…

Se pare că până la urmă e totuși ceva adevarat cu așa-zisa încălzire globală, căci parcă niciodată fenomenele extreme n-au fosta așa răvășitoare pentru societatea românească și clasa ei politică.

Alex Hatta

LEGENDA LUI GIGI FĂRĂ CAP – Blestemul din Guimaraes

Totul a început după meciul tur al FCSB-ului cu echipa portugheză Guimaraes, când pe impulsivul patron al clubului bucureștean l-a luat gura pe dinainte și a declarat cu aroganță că, dacă la meciul retur din Portugalia echipa Guimaraes va înscrie vreun gol, el își va tăia capul.

In meciul retur Guimaraes a înscris și a învins cu 1 – 0, calificându-se. Fanaticii spectatori portughezi au afișat un banner pe care era scris: „Taie-ți capul, idiotule !”, iar un gâde a fost adus pe teren la finalul meciului. Pe eșafodul improvizat la centrul terenului a fost adus Gigi Becali și pus cu capul pe butuc. Când l-a văzut pe vajnicul Războinic al Luminii, gâdele s-a supărat brusc, zicând că el n-are cum să taie un cap la cineva care n-are defel așa ceva, că ceea ce poartă Gigi Becali pe umeri e un biet dovleac umplut cu căcăreze de oaie și să nu-l pună pe el, gâde bătrân, să se apuce de așa ceva la bătrânețe… Apoi a rostit un teribil blestem la adresa lui Gigi: „Târâng, dâng-dâng ! Pac-pac ! M-ai înțeles ?”.

Rușinat după pățania asta de tristă amintire din Portugalia, Gigi n-a mai vrut să vorbească cu nimeni și nici în direct n-a mai intrat la nicio televiziune ca să prezinte tactica meciului următor și ce jucători va băga în teren. Legenda spune că Gigi fără Cap ar fi fugit cu oile în munți, unde trăiește ca un pustnic printre sălbăticiuni.

Intr-o zi a fost zărit de un pădurar care urmarea niște hoți de lemne. Gigi fără Cap era cu oile la păscut și stătea sprijinit într-o bâtă mult prea lungă pentru statura sa. Curios, pădurarul l-a întrebat de ce nu mai taie din bâtă:

— Nu pot tăia din partea de sus, că am motive cu FCSB scrijelite cu brișca acolo, i-a spus repezit Gigi fără Cap.

— Atunci, de ce nu tai din partea de jos ?

— Nici din partea de jos nu pot tăia, că acolo am motive cu Guimaraes, i-a zis iarăși Gigi fără Cap.

— Bine, da’ la mijloc n-ai niciun motiv scrijelit cu brișca. De ce nu tai de acolo și apoi lipești bucățile la loc ?

— Păi, dacă n-am niciun motiv, de ce să mai tai bâta ? i-a răspuns Gigi fără Cap îmbufnat.

Intr-o alta zi, Gigi fără Cap a fost zărit în timp ce făcea transhumanță pe la stațiunile din Valea Prahovei, unde vindea brânză și lapte de oaie la turiști. Unul dintre ei i-a spus șmecherește:

— Bace, dacă ghicesc câte oi ai, îmi dai și mie una din ele ?

— Dacă ghicești, a ta sa fie ! i-a zis Gigi sigur pe el.

— Ai exact 203 oi ! i-a spus repede turistul.

— Extraordinar ! s-a mirat Gigi fără Cap, ca el habar n-avea câte oi are de fapt. Cum ai reușit ?

— Am adunat toate picioarele din turmă, apoi am împărțit rezultatul la patru, i-a spus râzând turistul.

— Bine, poți să-ți alegi o oaie…

Turistul s-a băgat în mijlocul turmei și și-a ales una dintre ele. Când a văzut ce fel de oaie și-a găsit turistul, Gigi a izbucnit în râs și i-a spus:

— Da’ tu crezi că eu pot să ghicesc cine ești și cu ce te ocupi ?

— Cum așa ? Ești tu în stare să ghicești așa ceva ? s-a mirat turistul.

— Bineînțeles. Ești Negoiță, patronul lu’ Dinamo, că în loc de oaie tu ai ales un câine !

Alex Hatta

CANDIDATUL SURPRIZĂ – Cine e cu adevărat Mircea Diaconu și ce vrea el

N-a fost de la început Diacon. O vreme i se spunea doar Mircea, pe numele mic, și era șofer de taxi în București. In timpul liber făcea speculă cu căsătorii fictive pentru buletine de București, că pe vremea aia astfel de documente de identitate erau la mare căutare. Afacerea i-a mers strună până când i-au venit unii dintre socrii, Draga Olteanu Matei și Octavian Cotescu, care l-au obligat s-o ia de adevăratelea pe fiica lor de nevastă, amenințându-l că-l dau în vileag pentru bigamie. Asta după ce i-au mutat toată mobila prin casă; așa, ca să știe cu cine are de a face.

Mariajul silnic al lui Mircică n-a durat prea mult, căci imediat ce-au plecat socrii a băgat divorț. Apoi, ca să-și piardă urma și-a dat demisia de la firma de taxi și s-a făcut milițian. L-au pus să-l păzească pe Toma Caragiu, care se lupta cu legionarii ca actorul cu sălbaticii, da’ n-a prea avut succes, ca maestrul îi cam trăgea clapa și pleca pe ascuns in Cișmigiu cu fetișcane de la teatru.

Văzând că nu face nicio brânză ca milițian, Mirciulică s-a făcut doctor chirurg la un spital de stat, unde trata pacienții cu mere roșii. Atitudinea asta provocatoare și huliganică a lui Mircică n-a trecut neobservată de conducerea spitalului, care l-a luat la rost pe un ton de reproș tovărășesc. Mirciulică n-a suportat să fie beștelit de un director politruc, care habar n-avea de meserie și nu știa cu ce se mănâncă merele roșii, așa c-a sărit la bătaie, ca un derbedeu huligan ce era, și l-a caftit rău de tot pe director, încât l-a băgat în spital și l-a tratat cu mere roșii.

L-au arestat pe Mirciulică și l-au băgat la beci, însă nu s-a dat bătut și a evadat. Apoi a fugit în America împreună cu acolitul lui, Ilarion Ciobanu, la un frate de-al lui Ilarion, Ovidiu Iuliu Moldovan, care era om de vaza acolo, că-l văzuseră pe toate afișele când se dăduseră jos de pe vapor la New York: „Căutat viu sau mort. Se oferă recompensă mare…”

In America, Mircică a ajuns repede bogat, căci jucase împreună cu tovarășul său de potlogării popa prostu’ și-au câștigat o groaza de bani, bașca și un negru pe nume Bob. Au dat însă de dracu’ cu Victor Rebengiuc, care era popă mormon acolo și conducea orașul cu mâna și pistolul lu’ pruncu-su, George Visu, care era șeriful orașului. Rebengiuc i-a băgat la zdup pe bună dreptate, după ce a văzut afișul cu fratele lor, pe care ei i-l arătaseră cu mândrie.

La închisoare n-au stat prea mult, căci au avut mare noroc să atace indienii orașul. De fapt nu erau indieni adevărați, ci niște bandiți tocmiți taman de Victor Rebengiuc ca să-i alunge pe locuitori, căci terenul de sub oraș era bogat în petrol. N-au stat prea mult la înghesuiala și, profitând de faptul că paznicul de la ușa lor o luase la sănătoasa de frica indienilor, au evadat cu ușurință și repede s-au făcut nevăzuți.

Intr-o zi Mirciulică împreună cu acolitul său Ilarion Ciobanu și negrul Bob, care era de acum sclavul lor și-i urma ca un câine credincios, s-au întâlnit cu Jean Constantin, care era popă ortodox și predica așa frumos la înmormântările la care chiar el îl ucisese pe răposat, și-au jucat împreună table. Jean Constantin era mare maestru la table, căci știa de minune să joace cu zaruri măsluite și dădea mereu șase-șase poartă-n casă, așa că Mirciulică l-a pierdut repede pe Bob, bașca și toată agoniseala lor de la popa prostu’.

Impresionat de talentele popești ale lui Jean Constantin, Mirciulică și-a luat supranumele de „Diaconu” și toată ziulica se antrena cu pistolul la țintă, ca să ajungă și el un diacon adevărat.

După Revoluție, Mircică, care acuma își zicea cu mândrie Diaconu,s-a întors în țară și s-a apucat de filantropii, spunând la toată lumea că „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”, căci intenționa să se vâre în politică, deoarece mirosise el unde e rost de bani. A intrat în partidul conservatorilor tradiționaliști și liber-schimbiști, unde împreună cu Dem Radăulescu făcea echipă de farfurizi și brânzovenești la numărarea voturilor chiar înainte de votare.

De votat, Mirciulică Diaconu l-a votat mereu pe Agamiță Dandancache, care era preferatul poporului. Acuma Mircică a hotărât c-a venit și vremea lui, că i se cuvine să fie și el un Dandanche și și-a depus candidatura la președinție, spunând că s-a săturat de toți gagamiții din politica dâmbovițeană și c-a venit vremea ca țara să aibă în sfârșit și-un gogoman ! Pardon, un actor.

Nu știu pe ce mizează stimabilul Mirciulică și ce succes va avea, însă nu pot să nu închei cu celebra zicală farfuridio-brânzovenească: „Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, da’ s-o știm și noi !”.

Alex Hatta