Bâlciul deșertăciunilor electorale

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Avem candidați unul și unul, adevărați magicieni ai promisiunilor cu scadența la Sfântul Așteaptă ! Avem o ciumă roșie și-o holeră galbenă, amândouă foarte talentate la îmbârligatul cetățenilor să le  voteze pentru un trai mai bun, pentru pensii și salarii mari, pentru drumuri și autostrăzi luuuungi – luuuungi pe care le inaugurează în fiecare campanie electorală, când taie panglici și cinstesc alegătorii cu mici și bere, găletușe și șepci aduse din America, ulei și făină, precum și cu alte delicatese electorale.

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale, unde veți uita de grijile traiului de zi cu zi, de facturile la gaze și curent, de prăbușirea cursului leului, care te face să-ți dai și ultimul bănuț din salariu pe ratele la bancă, rate ce cresc într-o lună cât Făt-Frumos în zece ani !

Poftiți, intrați ! Intrați la bâlciul deșertăciunilor electorale, unde avem candidați extraordinari, candidați fantastici cu talente deosebite ! Priviți ! Acest candidat știe să tacă asemeni unui mut din naștere ! Priviți-l cum tace ! De cinci ani tace întruna și e capabil să mai tacă încă cinci, de-l veți vota ! Priviți ! Aici avem o țară normală, o țară ca afară, plină cu oameni muți, asemeni candidatului lor. Priviți ! Ca să nu se scape să vorbească, oamenii țării normale umblă cu bandă adezivă la gură ! Fantastic !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Poftiți, avem o candidată nemaipomenită, o candidată care vorbește întruna de când s-a întors de la Bruxelles ca să fie șefă de guvern. Este adevarat că nu știe ce vorbește, dar ce contează ? Important e că vorbește ! Votați-o și-i va turui gura ca o morișcă cinci ani de zile neîntrerupt, 24 de ore din 24, după cum ne promite !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Luați ștampila, luați buletinul de vot și pac-pac !, m-ai înțeles ? Votați ! Votați pentru o țară normală în bâlciul deșertăciunilor, ca să-i meargă bine fiecărui român, căci candidații luptă pentru tine !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale ! Votați, căci votul vostru contează !  Votați ! Votați-mă pe mine, că toată iarna o să vă meargă bine ! Și vă promit c-o să vă iasă coșarul în drum spre secția de votare și-atunci griji, necaz, nevoi, durere se vor duce ca un fum ! Poftiți, iluziile nu costă bani !

Lume, lume ! Poftiți la bâlciul deșertăciunilor electorale !

Alex Hatta

GUVERNUL ZOMBIE – Cum Raluca Turcan s-a culcat seara sănătoasă și s-a trezit dimineața moartă împreună cu tot guvernul

Vicepremierul Raluca Turcan străbate grăbită coridoarele guvernului în căutarea primului ministru Orban, căci avea – ca de obicei – o problema importantă de rezolvat pentru țară. La bufet se întâlnește cu doi membri importanți ai guvernului, Florin Câțu și Ministrul Grindă, ultimul fiind îmbrăcat într-un combinezon alb și poartă un aparat de șprițuit în spate.

— Vai, da’ ce lividă ești, Raluco ! Iar ai mâncat șaorma ? se miră Câțu când o văzu.

— Serios, Câțule ? îi spuse mirată, la rândul ei, Raluca, scoțându-și trusa de machiaj din geantă.

— Stai să te șprițuiesc o țâră, Raluco ! Să scot dracii din tine, c-o lăsat PSD-ul legiuni de draci în guvern când o fost moționat cu cenzura… îi spuse Ministrul Grindă și o șprițui cu apă sfințită adusă special de Gigi Becali de la Muntele Athos.

— Mă, băieți, terminați cu prostiile, că mă grăbesc ! Nu l-ați văzut pe Ludovic ? Am o treabă urgentă pentru țară și nu-l găsesc… le spuse expeditiv Raluca Turcan.

— Nu știu, Raluco, că și noi îl căutăm, c-am mai găsit o gaură în buget și musai să i-o raportez, îi răspunse Câțu.

Raluca Turcan îi lăsă pe cei doi miniștri în șprițuiala lor și plecă mai departe să caute prin cotloanele guvernului. Îl găsi pe premier în cele din urmă mort de beat sub masă în sala de ședințe.

— Dom’ prim-ministru, de când vă caut ! Am o problemă urgentă pentru țară, care nu mai suferă amânare. V-o las pe birou ?

— Raluco… hâc ! gemu Ludovic de sub masă. Ce albastră ești !… Ai murit ?

— Ce spuneți, dom’ prim-ministru ? Stați să mă uit în oglindă… Raluca Turcan își scoase trusa de machiaj din geantă și se privi în oglindă; apoi scoase un țipăt:

— Uauu ! Vai de mine și de mine, ce albastră sunt ! Să știți, dom’ prim-ministru, că am murit. M-am culcat aseară sănătoasă și nemachiată și uite că m-am trezit moartă. Doamne-Dumnezeule !

— Raluco… hâc !… Io ți-am spus să nu mai dormi cu fereastra deschisa în noiembrie, că te trage curentul și… hâc !… iar te trezești moartă !

Alex Hatta

INSPECTORATUL MINCIUNILOR de URGENȚĂ – Conferința de presă în care s-a revelat adevărul adevărat

Țara are, pentru diferite cazuri speciale, mai multe instituții care se ocupă de situațiile de urgență care apar pe teritoriul său. Astfel, armata apără țara de un eventual invadator extern, poliția și jandarmeria se ocupa de situațiile care pun în pericol stabilitatea statului, pompierii sting incendiile, iar SRI-ul prinde spionii care vor să fure secretele țării.

Există însă situații cu totul speciale, neprevazute de legile și organizarea statului, situații de care se ocupă un organism la fel de special, numit Inspectoratul Minciunilor de Urgență. Ce e în esența lui și cu ce se ocupă punctual vom vedea din conferința de presă pe care comandanții acestui inspectorat, generalii Păcală, Tândală și Pinocchio au susținut-o recent și pe care o redăm mai jos:

Generalul Păcală :  Stimați jurnaliști, aș începe conferința de presă a Inspectoratului Minciunilor de Urgență printr-un citat al unuia dintre cei mai mari mincinoși din istorie, Benjamin Franklin, care spunea că „jumătate de adevăr este adeseori o minciună nemaipomenită”. Acesta este și crezul inspectoratului nostru, inspectorat înființat tocmai pentru a salva din situațiile limită autoritățile statului printr-o minciună gogonată ori barem printr-o jumătate de adevăr, situații care altfel ar putea compromite persoane cu funcții înalte în stat.

Totuși, idealul spre care tindem este acela al minciunii sublime, minciună susținută în pofida celui mai evident adevăr, oricât de clar ca lumina zilei ar fi acesta. Aș exemplifica aici extraordinara minciună a colegului nostru, generalul Pinocchio, care atunci când a fost întrebat dacă a înjurat morții din Colectiv cu expresia „Dă-i în pula mea”, a avut inspirația și stăpânirea de sine să nege senin, deși toată țara auzise ce-a spus. Este o performanță deosebită, care face cinste inspectoratului nostru și cu care ne mândrim, fiind afișată și la panoul de onoare, spre luare aminte de către toți novicii care își desfășoară activitatea în inspectoratul nostru.

Aș mai adăuga că această minciuna deosebită a generalului Pinocchio este demnă de patronul nostru spiritual, Baronul de Münchhausen, cel care a spus cele mai mari minciuni din întreaga istorie a omenirii, printre care aș aminti aici pe aceea în care baronul relatează cum a zburat pe o ghiulea de tun, minciuna în care ne povestește cum a călătorit pe Lună sau pe aceea care mie îmi place cel mai mult, când baronul reușește să iasă dintr-o mlaștină cu cal cu tot trăgându-se de păr.

Desigur, și șeful nostru Smurd Arafat este talentat la minciuni, talent care îl apropie mult de patronul nostru spiritual, fapt pe care l-ați putut constata din intervenția sa televizată în care nega cu o seninătate müncchausiană c-ar fi văzut filmul colegului nostru pompier făcut la Colectiv, deși prezenta părți din el la orele de instruire a subordonaților.

În încheiere, aș vrea să vă spun ca mi-aș dori foarte mult, iar inspectoratul nostru ar fi foarte fericit, dacă noul Guvern Orban s-ar îngriji să mărească alocația bugetară către Inspectoratul Minciunilor de Urgență, căci ducem lipsă de toate cele. Dl. Orban nu trebuie să uite că Inspectoratul Minciunilor de Urgență reprezintă ultima linie de apărare a autorităților statului în fața situațiilor neprevazute care reclama o minciună bună pentru a le scăpa basma curată incompetența și prostia…

Alex Hatta

Cocalarul japonez

Cocalarul este un tip aparte pe care-l întâlnești pe toate drumurile și, mai ales, în lumea virtuală. Îl recunoști ușor, căci e tipul acela care dă muzica la maxim când stă la semafor, are geamul deschis și mâna scoasă, poartă ochelari de soare indiferent de vreme și lanțuri jmecherești din aur masiv la gat.

Specificul cocalarului  e acela că tot timpul mănâncă semințe, iar dacă-l întrebi de ce dracu’ roade întruna semințele alea, îți răspunde arogant: „Ca să mă cultiv, fraiere !”

Dar nu despre cocalarul autohton vreau eu să vă vorbesc aici, ci de un tip mai special: cocalarul japonez.

Cocalarul japonez este un tip aparte de cocalar, căci provine din Romania, unde de obicei e președinte. Se remarcă pe la sindrofiile oficiale și la încoronările prinților japonezi purtând lanțuri masive de aur la gât, cărora le spune colanuri. Nu l-a decorat nimeni cu  un astfel de ordin, da’ asta nu-l deranjează defel, căci tradiția cocalară impune tocmai un astfel de comportament. Ce, casele alea din Sibiu i le-a dat cineva ?

Este mare păcat că n-a luat în Japonia și sceptrul lui Ceaușescu, că și ăla era din aur masiv și se asorta de minune cu colanul său. Da’ aici e și vina consilierilor săi, căci n-au fost pe fază să-l sfătuiască corespunzător.

Este păcat și că funcția de președinte nu are prevazut în protocol și purtarea unei coroane, căci nu prea au ce purta președinții la încoronările împăraților japonezi. Da’ nu e timpul pierdut. Sunt sigur că noul Guvern Orban se va îngriji de accesoriile prezidențiale printr-o ordonanță de urgență, ca să nu mai pățească președintele rușinea de a nu avea ce purta pe la sindrofii.

MOMENTUL HIPERBOLIC – Penibilul amurg al zeului lichelelor

Istoria cunoaște destui filosofi cu caractere și morală îndoielnice, da’ nu cunoaște niciun criminal în serie filosof. Cu Gabriel Liiceanu istoria era cât pe ce să ni-l treacă în catastif.

Cinicul Diogene a fost acuzat c-ar fi furat un palton. Se prea poate, căci bietul filosof era sărac lipit pământului, trăind ca un boschetar într-un butoi. Da’ Diogene n-a furat nicio editură, deși înainte de a fi filosof Diogene fusese bancher și-ar fi putut fura câte biblioteci ar fi vrut mușchii lui.

Se știe că Nietzsche a fost un criminal. A recunoscut de bunăvoie că l-a omorât pe Dumnezeu, la instigarea unui pustnic borfaș pe nume Zaratustra. A fost grațiat după ce a făcut o mărturisire completă despre ce-a grăit Zaratustra ăla. Da’ nici Nietzsche n-a fost criminal în serie.

Pe lângă Țurcanu, monstrul de la Pitești, Râmaru – studentul canibal -, Dincă -ucigașul de autostopiste -, panoplia criminalilor în serie din Romania era foarte aproape să se îmbogățească și cu un filosof.

Și filosofii omoară, nu-i așa ?

După ce ne-a făcut „Apelul către lichele” imediat după Revoluție, în care îi punea la punct pe toți colaboratorii zeloși ai tristului regim ceaușist, Liiceanu s-a dus împreună cu bunul său acolit într-ale filosofiei de la Păltiniș, Andrei Pleșu, la un chef organizat de Virgil Măgureanu, tartorele peste ceea ce mai rămăsese din Securitate, rebotezată acum SRI. Liiceanu spune c-a stat tot timpul chefului în fața paharului său, fără să aibă curajul să guste licoarea din el; apoi c-a primit a doua zi acasă o ladă cu vin din partea aceluiași Măgureanu. După ce s-a uitat cu jind vreo două zile la ladă, temându-se să nu conțină vreo otravă, ar fi trimis-o pe adresa GDS-ului, că era păcat să se prăpădească bunătate de vin.

Carevasăzică Liiceanu a acceptat cu seninătate moartea câtorva zeci de oameni, fie ei și gedesiști, doar pentru a avea motiv să acuze SRI-ul de crimă în masă. Mă întreb cu ce-ar fi fost mai puțin vinovat Liiceanu, care trimisese vinul cu bună știință, decât securiștii din SRI-ul lui Măgureanu ?

Altfel, filosoful criminal în serie – acest adevarat Dincă al GDS-ului – se simte ofensat de te atingi barem și c-o floare de imaginea sa publică ori de cea a editurii sale. N-a ezitat să-l dea în tribunal pe scriitorul Liviu Antonesei și să-i ceara 100 000 de euro daune morale doar pentru c-a zis că Editura Politica a PCR-ului i-a fost făcută cadou de amicul său Andrei Pleșu, ministru al Culturii pe vremea aceea.

Rănit în demnitatea sa de apelant al lichelelor, în morala sa de luptător anticomunist sub patronajul unui procuror-torționar ceaușist, Gabriel Liiceanu și-a lins rănile cu teancurile de bani ale unui scriitor… Clondirul cu mastică i-a reperat onoarea.

Penibil amurg al zeului lichelelor.

Alex Hatta

Genza în viziunea lui Trump

1. În prima zi Dumnezeu a creat spațiul și Pământul. Din motive administrative, El a creat tot pământul într-un singur loc pentru a-l putea stăpâni mai bine și a depinde numai de republicani, pe care el îi cunoștea foarte bine.

Pământul era pustiu și nelucrat. Era plin de buruieni, deoarece țăranii erau toată ziulica la birt și nu munceau. Dumnezeu le-a spus că așa nu se mai poate, că e păcat să trândăvească toată ziulica, însă țăranii i-au explicat de ce nu puteau munci: nu era lumină nici ziua, nici noaptea. Atunci Dumnezeu a spus: „Să fie lumină !”

„Dar nu prea multă !” i-au spus țăranii care se duceau la culcare.

2. In a doua zi Dumnezeu a creat cerul, așa că putea zbura cu elicopterul când drumul era aglomerat.

3. In a treia zi Dumnezeu a separat apele de pământ și deodată a putut să navigheze cu iahtul.

4. In a patra zi Dumnezeu a creat luminătorii: soarele, stelele și neoanele de la Trump Tower.

5. In a cincea zi Dumnezeu a vrut să meargă la pescuit, însă apele aveau atât de mult pește cât într-o sticlă de Whisky. Așa că a creat peștii și niște păsări, ca să aibă pescarii la ce se uita până se prinde un pește în undiță.

6. In a șasea zi Dumnezeu a vrut să-și facă fermă de porci în Trump Tower, însă camerele erau goale și măcelarii dădeau cu cuțitele în vânt, căci n-aveau ce tăia. Așa că Dumnezeu a creat animalele, iar la sfârșitul zilei chiar pe om, deoarece era greu pentru porci să se înjunghie singuri.

7. In a șaptea zi Dumnezeu s-a odihnit, ceea ce era un lucru ușor dacă nu era urmărit de FBI…

SURSA:   Catavencii   – adaptare                                  

TERORIȘTII AU TALENT – Ce s-a întâmplat în realitate la preselecția „Românii au talent” organizată de PRO TV

Circulă în mass-media știrea conform căreia la un casting organizat de PRO TV pentru noul sezon al emisiunii „Românii au talent”, un terorist cu probleme psihice ar fi atacat cu pistoale și cuțite pe ceilalți concurenți. Noi ne-am interesat în legătură cu acest teribil incident printr-o cunoștință de-a noastră care locuiește vizavi de hotelul unde s-a petrecut atacul terorist, o băbuță octogenară pe nume Victorița Babeș, careia nu-i scapa nimic din ce se petece prin studiourile de televiziune, unde a activat zeci de ani ca garderobieră, fiind  acum în măsură să vă relatam adevarul gol-goluț despre cele petrecute.

Era o zi liniștită de toamnă. Preselecția candidaților la emisiunea descoperitorilor de talente de la PRO TV se desfășura normal, nimic nu prevestea groaznica năpastă ce va lovi năprasnic, asemeni calului care lovește cu copita din senin. Doar juriul mai sărea calul din când în când, din cauza Mihaelei Rădulescu, care suspecta candidații c-au făcut blat cu Andreea Marin ca să i-l fure iarăși pe Bănică Jr., cu care a reînceput o relație clandestină – după cum ne informează aceeași babuță Victorița Babeș.

Primul concurent de la preselecție a fost chiar Dan Barna; îmbrăcat într-o uniformă SMURD, a arătat juriului cum salvează el o purcică leșinată. După ce i-a făcut după manualul de prim-ajutor, pe care-l ținea într-o mână și citea din el așa cum citea discursurile în Parlament, respirație artificiala bușon-la-bușon și i-a luat tensiunea, purcica și-a dat obștescul sfârșit, guițând ca la abator. Asta l-a enervat la culme pe Dan Barna, că dacă e el concurent astfel de evenimente n-au voie să se întâmple, acuzând-o pe Mihaela Rădulescu că i-a otrăvit din gelozie purcica.

Mihaela Rădulescu a dat indiferentă din cap și i-a spus plictisită: „Ce era să fac, dacă purcica ta era cumva Andrea Marin mascată ?”

Al doilea concurent a fost Alexandru Cumpănașu, care a interpretat o doină de jale la fluierul piciorului și a dansat Călușarul în pielea goală. Indignat, juriul l-a poftit politicos afară, ca acolo nu era cică o preselecție pentru videochat. „Mor cu voi de gat ! Mor cu voi de gat !” urla Cumpănașu în timp ce era luat pe sus de doi zdrahoni de la firma de pază.

A urmat Viorica Dăncilă, care nici n-a cântat, nici n-a dansat; doar a stat ca proasta și s-a uitat tâmp la juriu. A fost promovata imediat în turul doi al preselecției, cu promisiunea că va da cât de curând o ordonanță de urgență prin care s-o interzică pe Andreea Marin de la aparițiile publice pe timp de șase luni.

Următorul candidat a fost patriarhul Daniel, care a interpretat un frumos psalm la clopote din aur masiv, turnate în Elveția. Apoi a intonat binecunoscuta cântare bisericeasca „Money, Money”, acompaniat la zăngănit de cădelnițe de popa Pomohaci. Ca să nu dea ortu’ popii, că doar se știe cât e de zgârcită Mihaela Rădulescu, juriul l-a promovat pe Preafericit direct în etapa finala care se va ține la Judecata de Apoi.

Ultimul concurent, dar nu cel din urmă, a fost președintele Iohannis. După ce a ținut juriul cu răsuflarea tăiată, stând ca mutul la poarta nouă o jumătate de ceas fără să spună nimic, a început deodată să recite mecanic cu glas de bas ca dintr-un magnetofon stricat de la Consignația: „Einț, țvai – polițai ! Drai, fir – grenadir !”.

Aplauzele frenetice ale juriului au încheiat preselecția, declarându-l câștigător detașat pe Klaus Iohannis direct din primul tur.

Cam acestea au fost faptele petrecute în realitate la preselecția „Românii au talent”, poate doar sursa noastră primă de informații – băbuța Victorița Babeș – să mai fi pus câte ceva de la ea, așa, pe ici, pe colo; dar în mare parte cele ce v-am relatat corespund adevărului adevarat și nu vă mai luați după ce scriu alte publicații certate cu adevarul și ahtiate după rating, că vă induc în eroare și veți fi greșit informați. Doar de la publicația noastră aflați primii ce se întâmplă cu adevarat în spatele știrilor care vi se livrează și au pretenția că spun adevărul.

Alex Hatta