Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă

Pe Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă am întâlnit-o înca pe vremea când eram mic copil, iar ea doar o simplă comersantă. Venea cu o căruță și aduna sticle goale, în schimbul cărora dădea baloane copiiilor.

Intr-o zi ne jucam de-a hoții și vardiștii la stradă, când a venit Vrăjitoarea. Pe patru sticle de juma’ de litru dădea un balon. Io n-am avut numa’ trei sticle, așa că m-am ales în ziua aceea doar cu o amărâtă de fluieriță. Eram tare necăjit că toți ceilalți hoți și vardiști se jucau așa frumos cu baloanele lor colorate, iar eu fluieram a pagubă…

După câțiva ani Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă a mai avansat în grad, urcând de la simplă comersantă de baloane la ghicitoare sadea. Avea un ghioc făcut dintr-o broască țestoasă de jucărie și acum nu mai dădea niciun balon în schimbul sticlelor goale, ci ghicea viitorul.

Io nu m-am lăsat ispitit deloc în aflarea celor ce va să vină, c-am ținut-o minte de când m-a înșelat cu fluierița aia de doi bani, lucru care a deranjat-o foarte tare pe o vecină ce venea mereu la noi în povești și de care mă avertizaseră părinții că e ciripitoare la Intreprinderea Ochiu’ și Timpanu’ și să am grijă ce spun.

Tiii !… Ce-a mai lăudat-o pe vrăjitoare… Cum știa totul despre ea și ai ei din casă, ba îi știa și după nume, cum îi spusese numa’ de bine despre viitor, că are să se îmbogățească și o să plece în străinătate… Ce mai, Nostradamus a fost mic copil pe lângă Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă !

După ce mai crescusem un pic și mergeam deja la liceu, m-am oprit într-o zi în parcul de pe faleza Mureșului ca să-mi aștept colegii, căci o pusesem de un meci de fotbal cu clasa vecină. Cum stăteam așa și mă gândeam ce strategie să adopt la meci, iată că lângă mine pe banca se așează Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă, apărută ca prin magie. Isi scoate dintre nenumăratelei fuste ghiocul său țestos, îl mângâie cu palma și îmi spune:

.- Hai să-ți ghicesc, tinere ! Ce-ai vrea să-ți spună baba ?

Mă uitam intrigat la tânăra babă, ce nu părea să aibă mai mult de treizeci de ani, apoi mi-am adus aminte cum mă fraierise cu fluierița pe vremea când mă jucam de-a hoții și vardiștii.

.- Ghicește-mi cum va fi vremea sâmbată seara, că trebuie să mă întâlnesc c-o gagică mișto și nu știu cum dracu’ să mă îmbrac. Iar dacă nu le ai cu meteorologia, atunci spunem barem numerele la loto de săptămâna asta…

Vrăjitoarea lu’ Broasca Țestoasă mi-a aruncat o privire de parcă ar fi vrut să mă sfâșie; apoi s-a ridicat și s-a răstit la mine:

.- Hai, du-te dreacu, fraiere !

Și iată că după frumoșii ani de liceu a venit vremea să plec în armată. Am avut mare noroc la Comisariatul Militar, căci verișoara mea, care era lent-colonel acolo, m-a repartizat la Aeroportul din Arad, unde bărbatu-su era colonel de aviație…

Intr-o zi eram de gardă la detectorul de metale din incinta aeroportului și, până să vină pasagerii, băieții din brigada antiterorista a SRI-ului mai stăteau de povești lângă aparate. Eu n-aveam voie să povestesc, așa că stăteam țeapăn cu Kalașnikovul la umăr, pregătit să trag în orice terorist care ar fi avut impertinența să se arate pe acolo.

De aparatele de control s-a apropiat o tipă brunețică, cam la patruzeci de ani, dar care se ținea încă bine. Avea o paletă de detectat metale în mână, lucru care m-a făcut să înteleg că este o nouă antiteroristă. Unul dintre băieți, mai hâtru, nu s-a putut abține și i-a spus:

.- Uite c-a venit și Navratilova !…

Tipa l-a privit zâmbind, apoi i-a spus:

.- Hai, du-te dreacu, fraiere !

Am privit-o lung pe tipă, parcă mi se părea cunoscută de undeva… Apoi, unde mai auzisem eu cuvintele alea ? Când m-am dumirit, am izbucnit într-un râs de mă țineam de burtă să nu crap.

Baietii mă priveau mirați, neștiind ce dracu’ m-a apucat. Mort de curios, ăla hâtru mi-a spus că nu-i frumos să mă distrez numa’ io în timpul serviciului, că să le spun și lor, să râda și ei.

.- Dom’le, i-am spus printre hohote, dacă pe Navratilova au făcut-o plutonier la SRI, atunci musai că pe broasca ei țestoasă au făcut-o general, după cât era de talentată să ghicească timpul probabil.

Alex Hatta

CHESTIE DE PERCEPȚIE: Este cumva CTP vârcolac și mănâncă vrăjitoare ?

E o problema cu „percepția” la nivel public în societatea românească, pricepeți domniile voastre cum vine chestia asta ?

Intr-un articol intitulat „Chestie de percepție” de pe site-ul Republica, stimabilul și onorabilul neicușor și puicușor al presei românești, inegalabilul CTP înfierează cu mânie de societate civică haștagiană rezistentă Guvernul Dăncilă, în special pe demisionarul ministru de Interne, Carmen Dan, „torționara” de pe 10 august – în opinia domniei sale -, precum și pe cel al Externelor, Teodor Meleșcanu, vinovat cică de proasta gestionare a alegerilor din diaspora.

Carevasăzică un guvern responsabil e acela care se lasă călcat în picioare de o adunătură de zavragii care au forțat intrarea în sediul Guvernului pe 10 august, au atacat jandarmii cu obiecte contondente și au fost cât pe ce să linșeze o jandarmeriță… Și ăștia cică sunt „societatea civilă”, „poporul” !

In preaeuropeana Franță a lui Macron, jandarmii snopesc în bătaie și gazează în draci săptămânal adunătura aia de zavragii intitulată „Vestele Galbene”. Și nimeni n-a acuzat guvernul francez de exces de folosire a forței publice.

Romania trebuie să fie însă, în opinia ilustrului CTP, un stat în care autoritatea publică să fie slabă, timorată, terfelită, ineficientă… Doar procurorii să aibă dreptul să aresteze pe cine și când vor, în special pe guvernanți, că de !, ne scapă de hoți… Cu scuzele de rigoare că trebuie să i-o spun de la obraz, consider că onorabilul și stimabilul puicușor și neicușor al presei românești, șmecherașul propagandist CTP, are un mod de „percepție” care frizează ridicolul.

Totuși, deoarece îl cunosc bine pe stimabilul din scrierile sale anterioare, înclin să cred că nu e el cel adevărat care scrie astăzi la Republica și ne plictisește pe la UM Digi 24, că probabil o face la ordin. Mă întreb cu ce-o fi șantajat…

*

Intr-o postare șugubeață, cei de la Times New Roman se întrebau dacă nu cumva CTP e vârcolac, că prea multe semne din comportamentul său duc către această concluzie. Eu merg mai departe și spun că nu mă interesează dacă CTP e sau nu vârcolac. Nu sunt rasist. Daca e, treaba lui. Că doară și canibalii din Papua Noua Guinee pot fi cetățeni responsabili, unii dintre ei ocupând chiar funcții de consilieri locali, parlamentari, miniștri… Ba, unii sunt chiar gazetari pricepuți… Chestia e că ei mănâncă doar vrăjitoare.

Acuma îmi pun următoarea întrebare: dacă CTP e într-adevar vârcolac, mănâncă el vrăjitoare ?