Mașina fantomă lovește din nou

Circulă multe legende despre tot felul de mașini fantomă. Una dintre acestea este despre salvarea neagră care răpește oameni pentru a le preleva organele. Alte fantome, peste care s-a așternut rugina și patina timpului, zac chiar în fața blocului tău. Dar nu despre rable vreau eu să vă povestesc azi, ci despre un caz cu o mașină fantomă care mi s-a întâmplat chiar mie.

Ca să scap de gura neveste-mi, am tulit-o astă vară, într-o dimineață de sâmbătă, la pescuit. Când am parcat mașina pe malul lacului, am lovit ceva, o piatră sau un buștean – dracu’ știe !-, că s-a oprit singură. N-am dat atunci prea mare importanță chestiei, căci eram prea entuziast să bag undița în apă și să prind, în sfârșit, peștișorul de aur… sau barem niște știuci prăpădite.

Ziua s-a scurs monoton și insipid, peștii având alte treburi mai importante decât să-mi umple mie găleata. Spre seara s-a pornit o furtuna teribilă, cu tunete și fulgere și-o ploaie zdravănă care m-a udat până la piele. Parcă s-au rupt cerurile, nu altceva !

M-am adăpostit în mașina, lăsând baltă pescuitul și așteptând să treacă urgia. Urgia a trecut până la urmă, deși părea că nu se va termina niciodată și ne va inghiți diluviul, însă s-a lăsat o ceață densă de s-o tai cu cuțitul. N-avea niciun rost să mai stau la pescuit, așa că m-am pregătit să mă întorc acasă, unde mă aștepta scorpia – care era mai rea chiar și decât furtuna. Am încercat din răsputeri să pornesc mașina, însă motorul era mort complet. Ceva se întâmplase cu mașina când o parcasem dimineață… Am abandonat-o acolo împreuna cu prețioasele mele capturi piscicole, în număr de doi peștișori amărâți, abia ajunși la pubertate, și-am plecat să fac autostopul.

Era deja noapte și ceața era din ce în ce mai deasă. Timpul trecea, nicio mașină pe drum, iar ceața făcea să nu se vadă nici la doi pași în fața mea. La un moment dat apare o mașină, venind alene cu farurile stinse…Curios lucru !…  Se apropie… Vine mai aproape… Fac semn cu mâna să mă ia. Când ajunge în dreptul meu văd ca are același număr de înmatriculare cu al mașinii mele. Ba, chiar și aceeași culoare. E chiar și aceeași marcă… Era mașina mea !

Fără să mai analizez prea mult situația, depășind starea de angoasă care mă cuprinsese văzând numărul de înmatriculare, deschid portiera și mă urc în mașină. La volan… nimeni ! Mașina rulează încet, iar eu – îngrozit – stăteam lipit de scaun, fără să mai fiu în stare să scot barem un strigat de spaimă… Apare o curbă, eu încep să mă rog în gând să scap cu viață… Insă exact când mașina intra în curbă, apare o mână la geam – ca aceea din serialul Familia Adams – și rotește volanul !

Eu eram deja paralizat de spaimă, nu mai aveam puterea nici măcar să privesc în jur să văd de unde venea mâna aia… De fiecare data când apărea o curbă, mâna intra prin geam și rotea volanul.

După o vreme, când am văzut că ne-am apropiat de oraș, mi-am făcut oleacă de curaj și-am sărit din mașină. Am luat-o la goană pe marginea drumului, fără să mai am puterea să mă uit înapoi, și nu m-am oprit decât în primul bar care mi-a ieșit în cale. Ud și înfrigurat, am cerut barmanului o sticlă de vodcă din cea mai tare, apoi m-am așezat ostenit la o masă.

După ce mi-am mai revenit în fire după groaznica întâmplare trăită, am început, timid, să le povestesc celor din jur teribila experiență prin care am trecut.  Oamenii din bar m-au privit cu suspiciune la început, crezând că asista la halucinațiile unui nebun sau la poveștile unui mincinos patologic, însă apoi au rămas tăcuți și îngândurați, văzându-mă cum plâng cu lacrimi de copil, deși nu eram beat.

După vreo oră, intră doi tipi în bar, comandă ceva la bar și se așează la o masă. Apoi unul dintre ei îi spune celuilalt, arătând spre mine:

— Hei, uite-l pe tipul care s-a urcat în mașină în timp ce noi o împingeam !

Reclame