MOMENTUL HIPERBOLIC – Penibilul amurg al zeului lichelelor

Istoria cunoaște destui filosofi cu caractere și morală îndoielnice, da’ nu cunoaște niciun criminal în serie filosof. Cu Gabriel Liiceanu istoria era cât pe ce să ni-l treacă în catastif.

Cinicul Diogene a fost acuzat c-ar fi furat un palton. Se prea poate, căci bietul filosof era sărac lipit pământului, trăind ca un boschetar într-un butoi. Da’ Diogene n-a furat nicio editură, deși înainte de a fi filosof Diogene fusese bancher și-ar fi putut fura câte biblioteci ar fi vrut mușchii lui.

Se știe că Nietzsche a fost un criminal. A recunoscut de bunăvoie că l-a omorât pe Dumnezeu, la instigarea unui pustnic borfaș pe nume Zaratustra. A fost grațiat după ce a făcut o mărturisire completă despre ce-a grăit Zaratustra ăla. Da’ nici Nietzsche n-a fost criminal în serie.

Pe lângă Țurcanu, monstrul de la Pitești, Râmaru – studentul canibal -, Dincă -ucigașul de autostopiste -, panoplia criminalilor în serie din Romania era foarte aproape să se îmbogățească și cu un filosof.

Și filosofii omoară, nu-i așa ?

După ce ne-a făcut „Apelul către lichele” imediat după Revoluție, în care îi punea la punct pe toți colaboratorii zeloși ai tristului regim ceaușist, Liiceanu s-a dus împreună cu bunul său acolit într-ale filosofiei de la Păltiniș, Andrei Pleșu, la un chef organizat de Virgil Măgureanu, tartorele peste ceea ce mai rămăsese din Securitate, rebotezată acum SRI. Liiceanu spune c-a stat tot timpul chefului în fața paharului său, fără să aibă curajul să guste licoarea din el; apoi c-a primit a doua zi acasă o ladă cu vin din partea aceluiași Măgureanu. După ce s-a uitat cu jind vreo două zile la ladă, temându-se să nu conțină vreo otravă, ar fi trimis-o pe adresa GDS-ului, că era păcat să se prăpădească bunătate de vin.

Carevasăzică Liiceanu a acceptat cu seninătate moartea câtorva zeci de oameni, fie ei și gedesiști, doar pentru a avea motiv să acuze SRI-ul de crimă în masă. Mă întreb cu ce-ar fi fost mai puțin vinovat Liiceanu, care trimisese vinul cu bună știință, decât securiștii din SRI-ul lui Măgureanu ?

Altfel, filosoful criminal în serie – acest adevarat Dincă al GDS-ului – se simte ofensat de te atingi barem și c-o floare de imaginea sa publică ori de cea a editurii sale. N-a ezitat să-l dea în tribunal pe scriitorul Liviu Antonesei și să-i ceara 100 000 de euro daune morale doar pentru c-a zis că Editura Politica a PCR-ului i-a fost făcută cadou de amicul său Andrei Pleșu, ministru al Culturii pe vremea aceea.

Rănit în demnitatea sa de apelant al lichelelor, în morala sa de luptător anticomunist sub patronajul unui procuror-torționar ceaușist, Gabriel Liiceanu și-a lins rănile cu teancurile de bani ale unui scriitor… Clondirul cu mastică i-a reperat onoarea.

Penibil amurg al zeului lichelelor.

Alex Hatta

Reclame

CULMEA GHINIONULUI – A câștigat la loto un milion de dolari, apoi a primit 50 de ani de închisoare pentru că a furat o găină

Unii oamenii sunt atât de ghinioniști încât nu se poate găsi o explicație rațională la ce li se întâmplă, perpetuul lor ghinion neputându-se datora doar simplei lor prostii, ci mai degrabă unui destin funest, unui blestem neîndurător ce îi bântuie întreaga lor viată.

Daniel Hooker, zis „Lucky” de către cunoscuți, din L.A., California, a jucat un bilet la loterie împreună cu câțiva amici și a avut norocul să câștige premiul cel mare, în valoare de șase milioane de dolari, lui revenindu-i circa un milion de dolari.

Daniel s-a gândit să nu-i spună nimic soției despre câștigul la loto, iar după o săptămână a intentat divorț. Insă Daniel n-a reușit să țină secret multa vreme câștigul, astfel că tribunalul a aflat și l-a obligat să-i plătească fostei soții întreaga sumă câștigată la loto, plus casa și cele două mașini ale familiei, în baza unui articol din Codul Familiei care sancționa soții care ascundeau sau falsificau datele cu privire la veniturile lor.

După pierderea procesului, Daniel a ajuns pe străzi, fără bani și mijloace de supraviețuire. Intr-o noapte, rupt de foame, Daniel a spart un magazin alimentar, însă a fost prins și condamnat la doi ani cu suspendare.

Fiind din nou pe străzi, Daniel n-a reușit să-și găsească un loc de munca, așa c-a fost nevoit iarăși să fure pentru a-și potoli foamea. Intr-o zi l-au prins pe când fura o găină de la o fermă de la marginea orașului și l-au condamnat la cinci ani de închisoare, căci era deja recidivist.

După o lună de încarcerare, Daniel a avut prima lui tentativă de evadare. L-au prins agățat în sârma ghimpată a gardului ce împrejmuia închisoarea. I-au mai dat cinci ani.

La a doua tentativă de evadare Daniel a avut ghinionul să alunece de pe acoperiș și să cadă tocmai în capul unui gardian care patrula pe acolo, omorându-l pe loc. I-au mai dat încă douăzeci de ani de închisoare.

A treia oara, Daniel a încercat să evadeze prin tunelul de aerisire al celulei. Gardienii l-au găsit dimineața blocat în tunel, iar pe cei zece colegi ai lui de celulă – morți prin asfixiere. I-au mai dat douăzeci de ani de închisoare, pe lângă cei treizeci pe care îi avea deja.

In final, Daniel a primit 50 de ani de închisoare pentru c-a furat o găină !

Alex Hatta