Cutremur la USR: Moise Guran a uitat deschisă alarma la aplicație

Se făcea că Moise Guran, cunoscut în seismologie drept Moise Cutremuratorul, tocmai ieșea din Marea Roșie, unde era în vis la băi de mare. Moise ieșise – ca de obicei când face baie la duș – roșu, că mereu greșete robinetul la apa rece și se opărește ca un rac. Și cum spuneam, Moise ieșise roșu din Marea Roșie, că și de data asta greșise robinetul la dușul hotelului.

„Așa nu se mai poate ! urlă Moise de furie. Musai să despart odată apa caldă de aia rece…”

Chiar atunci, parcă ascultându-i ruga, o voce ca un tunet i se adresă lui Moise Guran din înaltul norilor:

„Moise, scoală-te și desparte apele !”

Moise se trezi numaidecât, căci sunase alarma de cutremur din dormitorul său. Moise privi indicatorul alarmei: 10 grade pe Richter !

„Fir-ai a’ dracu’ de hârb, că nu ești bun de nimic !”, zise cu ciudă Moise Cutremurătorul și trânti aparatul de podea. Apoi se îmbrăcă în grabă, fugi iute la mașină și nu se mai opri decât la sediul USR-ului. În plus, se mai opri oleacă și pe la Partidul Plus al lui Cioloș.

— Gata ! Am terminat-o cu jurnalismul ăsta de doi lei, salvatorilor ! Am venit să salvez și io România…, îi spuse hotărât Moise Guran lui Dan Barna.

Barna îl privi oarecum cu mirare, apoi îi zise:

— Cum așa, Tremuriciule ? Da’ ce te-a apucat ? Salvarea României nu e o treabă așa ușoară cum crezi tu…

— Io atâta știu, că musai să salvez România. Uite, să vă arăt cum vă salvez: în caz de cutremur, te vâri sub masă ! Hai, Dane, vâră-te sub masă ! îi explică procedeul salvării Moise Cutremurătorul.

— Cum ? Dacă mă vâr sub masă vrei să spui c-am salvat România ? se arătă intrigat Barna.

— Desigur ! Trebuie să facem un apel către țară, ca tot românu’ să se vâre sub masă, ca să salvăm țara… spuse cu hotărâre Moise Cutremurătorul.

În momentul acesta de maximă tensiune întru salvarea țării, intră Dacian Cioloș cu un scaun pe cap. Cei doi salvatori îl priviră nedumeriți, apoi Moise îl intrebă:

— Asta-i noua modă la Paris, Daciane ?

— Ei, aș ! Salvez România, Cutremuratule ! Țara nu poate fi salvată decât de oameni cu scaun la cap !

Alex Hatta

MOMENTUL HIPERBOLIC – Cum l-a învins Super Dănci pe salvatorul Barna și i-a împrăștiat userimea ca pe pleava vânturată

Iată vine Veorica c-o feștilă-n vârf de par.

Dan Barna, privind la dânsa, face-o mutră de măgar:

— Ce vrei tu ?

— Io ? Bună pace ! Și de n-o fi un fapt trist,

Super Dănci ar vrea să-l vadă pe măritul userist.

La un semn deschisa-i calea și s-apropie de cort

O femeie atât de simplă, după vorbă, după port.

— Tu ești Dăncilă ?

— Da, userilă.

— Am venit să mi te-nchini,

De nu, îl pun șef la PSD pe Cioloșilă.

— Orice gând ai, userilă, și oricum vei fi sosit,

Cât suntem încă pe pace eu îți spun: Bine-ai venit !

Despre partea închinării însă, Barno, să mă ierți;

Dar acu vei vrea cu haștagieni și proteste să ne cerți,

Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,

Să ne dai și nouă un semn de mila userimii tale…

De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi,

Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.

— Cum ? Când președenția mi-e deschisă și la picioare-mi stă,

Toată userimea să se-mpiedice de-o proastă ?

O, tu nici visezi, Dăncilo, câți în cale mi s-au pus !

Toată floarea cea vestită a liberalilor cu a lor Merkel din Apus ,

Tot ce stă în umbra trandafirilor, Ponta și Tăriceanu se adună cu agerime

Să dea piept cu uraganul ridicat de userime.

Cu o ura ne’mpacată mi-am șoptit atunci în barbă:

Las’ că vă dau io vouă Barnă !

Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs,

Din pristolul de la Cotroceni să dau useristului ovăs…

Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-o feștilă ?

Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-o Dăncilă ?

— De-o Dăncilă, da, userilă, căci Dăncila ce-o privești sinistru

Nu e o Dăncilă de rând, ea e fostul prim-ministru.

Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști,

Nici ca DNA-ul să te-nchidă, arestând a tale oști.

Și abia plecă Dăncilă… Ce mai freamăt, ce mai zbucium !

Super Danci însăși mână-n luptă vijelia-ngorzitoare,

Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare

Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată –

Peste-un ceas userimea e ca pleava vânturată.

*

Useriști, acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,

Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece ?

Când vedeam că toți aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă.

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,

Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu e așa ?

Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,

Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,

Prea v-ați bătut joc de țară, de străbuni și obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei !

parodie dupa Scrisoarea III 

de Mihai Eminescu

 

 

INSPECTORATUL MINCIUNILOR de URGENȚĂ – Conferința de presă în care s-a revelat adevărul adevărat

Țara are, pentru diferite cazuri speciale, mai multe instituții care se ocupă de situațiile de urgență care apar pe teritoriul său. Astfel, armata apără țara de un eventual invadator extern, poliția și jandarmeria se ocupa de situațiile care pun în pericol stabilitatea statului, pompierii sting incendiile, iar SRI-ul prinde spionii care vor să fure secretele țării.

Există însă situații cu totul speciale, neprevazute de legile și organizarea statului, situații de care se ocupă un organism la fel de special, numit Inspectoratul Minciunilor de Urgență. Ce e în esența lui și cu ce se ocupă punctual vom vedea din conferința de presă pe care comandanții acestui inspectorat, generalii Păcală, Tândală și Pinocchio au susținut-o recent și pe care o redăm mai jos:

Generalul Păcală :  Stimați jurnaliști, aș începe conferința de presă a Inspectoratului Minciunilor de Urgență printr-un citat al unuia dintre cei mai mari mincinoși din istorie, Benjamin Franklin, care spunea că „jumătate de adevăr este adeseori o minciună nemaipomenită”. Acesta este și crezul inspectoratului nostru, inspectorat înființat tocmai pentru a salva din situațiile limită autoritățile statului printr-o minciună gogonată ori barem printr-o jumătate de adevăr, situații care altfel ar putea compromite persoane cu funcții înalte în stat.

Totuși, idealul spre care tindem este acela al minciunii sublime, minciună susținută în pofida celui mai evident adevăr, oricât de clar ca lumina zilei ar fi acesta. Aș exemplifica aici extraordinara minciună a colegului nostru, generalul Pinocchio, care atunci când a fost întrebat dacă a înjurat morții din Colectiv cu expresia „Dă-i în pula mea”, a avut inspirația și stăpânirea de sine să nege senin, deși toată țara auzise ce-a spus. Este o performanță deosebită, care face cinste inspectoratului nostru și cu care ne mândrim, fiind afișată și la panoul de onoare, spre luare aminte de către toți novicii care își desfășoară activitatea în inspectoratul nostru.

Aș mai adăuga că această minciuna deosebită a generalului Pinocchio este demnă de patronul nostru spiritual, Baronul de Münchhausen, cel care a spus cele mai mari minciuni din întreaga istorie a omenirii, printre care aș aminti aici pe aceea în care baronul relatează cum a zburat pe o ghiulea de tun, minciuna în care ne povestește cum a călătorit pe Lună sau pe aceea care mie îmi place cel mai mult, când baronul reușește să iasă dintr-o mlaștină cu cal cu tot trăgându-se de păr.

Desigur, și șeful nostru Smurd Arafat este talentat la minciuni, talent care îl apropie mult de patronul nostru spiritual, fapt pe care l-ați putut constata din intervenția sa televizată în care nega cu o seninătate müncchausiană c-ar fi văzut filmul colegului nostru pompier făcut la Colectiv, deși prezenta părți din el la orele de instruire a subordonaților.

În încheiere, aș vrea să vă spun ca mi-aș dori foarte mult, iar inspectoratul nostru ar fi foarte fericit, dacă noul Guvern Orban s-ar îngriji să mărească alocația bugetară către Inspectoratul Minciunilor de Urgență, căci ducem lipsă de toate cele. Dl. Orban nu trebuie să uite că Inspectoratul Minciunilor de Urgență reprezintă ultima linie de apărare a autorităților statului în fața situațiilor neprevazute care reclama o minciună bună pentru a le scăpa basma curată incompetența și prostia…

Alex Hatta

PACTUL LUI PLEȘOIANU – 21 de puncte fără un pic și ceva

Într-o postare pe Facebook lungă cât o zi de post și plicticoasă ca programul de guvernare al PSD-ului, onorabilul și stimabilul puicușor și neicușor al stângii dizidente din PSD, Liviu Pleșoianu, propune un pact, zis pentru România, partidelor politice și candidaților la alegerile prezidențiale din noiembrie.

Cu o emfază de Rică Venturiano după o noapte la Iunion și fugărit de dulăii lui Moș Titircă Inimă Rea Viorica Dăncilă, Liviu Pleșoianu ne trimite noul său op din „insula sa de autenticitate într-un ocean de ipocrizie electorală” – după cum s-a exprimat chiar domnia sa -, în care propune pactul său în 21 de puncte, cele mai multe dintre acestea fiind… „fără”.

La primul punct, „fără”. Fără slugi în funcții publice. Cum așa, stimabile ? Adică să nu mai aibă politicienii slugi ? Ori grupurile de interese economice și politice transfrontaliere să nu-i mai aibă slugi pe politicienii români ? Ehe ! Noi am fost învățați încă de la Mihai Bravul și Traian și Decebal că musai să avem un sufragiu universale, care să stea numa’ poporul la masă, că el e stăpân și nu ciocoii multinaționalelor care vor să mănânce poporul și lefurile lui cu lingura, că de aia rabdă poporul de foame și și-a luat lumea în cap spre țări străine…

La punctul doi, tot „fără”. Fără vânzători de țară în funcții publice. Carevasăzică dacă nu ocupi o funcție publică poți să vinzi  la liber țara, că nu-ți face nenea Pleșoianu nimica…

La punctul trei, ați ghicit, iarăși „fără”. Fără guvernatori de colonie. Ei, asta-i bună ! Și ce-o să facă atunci ambasadorul SUA la București ? O să-și plimbe toată ziulica cățelul prin parc și-o să dea afara muștele din Cișmigiu ?

La „fără” de la punctul patru, amploiatul Rica Venturiano Pleșoianu vrea fără… acoperiți în politică, justiție și presă. Păi, bine, nene Rică, atunci serviciile secrete românești își pot trage obloanele la firmă și să se ducă la culcare…

Sărim peste următorii „fără”, fiind de mai puțină importanță, și ajungem la punctul 13… Ghinion ! Aici onorabilul puicușor Rică Venturiano Pleșoianu se transformă subit, dându-se de trei ori peste cap ca zmeul din povești, și devine Marius Chicos Rostogan – celebrul pedagog caragialian -, propunându-ne o „școală nouă”. Cică o școală a omului, nu una de roboți. Parcă-l văd pe noul pedagog Pleșoianu Rostogan aducându-i înapoi pe profesorii plecați în Spania la cules de căpșuni ca să înlocuiască femeile de serviciu care predau acum în locul lor la catedră.

Și cu ce-o să-i momească pe profesorii căpșunari pedagogul Chicoș Pleșoianu ? Cu pactul său în 21 de puncte ? Pactele nu țin de foame. Nu serviți o căpșună, stimabile Marius Chicoș Rostogan Liviu Pleșoianu ?

La punctul 18 Rică Ninja Pleșoianu vrea siguranță în școli și pe stradă. Soluția domniei sale constă în introducerea unei materii noi de studiu, Autoprotecția, cu ajutorul căreia elevii să învețe să se apere singuri de răpitori, violatori și criminali în serie, că oricum poliția are altă treabă, fiind ocupată până peste cap să prindă contrabandistele de pătrunjel din piață, să numere șpăgile fără număr și să protejeze clanurile interlope.

Astfel, fiecare elev va învăța arte marțiale, trânta tradițională, ciomăgeala minerească, datul la gioale și bătăile de stradă de la maeștri infractori eliberați prin amnistie generală din pușcării. Să te ții atunci, cu noua generație expertă în bătaie, ordine și liniște publică…

La ultimul punct din celebrul său pact, cel de-al douăzeci și unulea, neicușorul și puicușorul Rică Ninja Chicoș Pleșoianu vrea „conștientizarea și promovarea identității românești”. Onorabilul nu are amabilitatea să ne lumineze și cum va face acest lucru, da’ se arată indignat că Uniunea Europeană ne transformă pe toți în clone, ștergându-ne treptat identitatea națională… Păi, stimabile, cum au votat românii la recentele alegeri europarlamentare ? Dacă românul ține morțiș să fie clona Bruxellului, cine ești d-ta să-i spui poporului că greșește ? Vreun alt Nero care să vrea alt popor, căci acesta e nedemn de ilustra ta persoană ?

În final, după ce mi-am pierdut ca prostul timpul să citesc delirul asta, adică pactul onorabilului neicușor Rică Ninja Mario Chicoș Pleșoianu, l-aș invita politicos pe stimabilul autor să candideze la Circul Globus. Sunt sigur că toți clovnii, maimuțele și focile îl vor alege președintele lor într-o veselie, bucuroși că neicușorul Rică Ninja Chicoș Pleșoianu i-a binecuvântat cu un așa pact.

Alex Hatta

Fantoma cu șapcă roșie se întoarce

După întâlnirea președintelui de la Casa Albă cu purtătorul de șapcă albă care cică vrea să facă America mare din nou, și care i-a dăruit și lu’ al nostru una similara cu mesajul că vrea să facă și România mare iarăși, credeam că lucrurile vor rămâne aici și nu ne vom trezi din nou cu încă o „epocă de aur”… Ei, aș ! S-o credeți domniile voastre !

Ieri seară m-am dus la unul din supermarketurile de la marginea orașului, o clădire impozantă cu trei nivele și lungă, lungă cât o zi de post… Brusc s-au stins luminile. In întuneric, pe coridoarele fantomatic luminate de becurile de avarie, bărbații și femeile, care până atunci erau preocupați de marfa de pe rafturi și din vitrine, înțeleseseră că nu mai trebuiau să aștepte. Ceva ce depășea capacitatea lor de judecată se petrecea în supermarket și atunci, temători și înfrigurați, începură să coboare scările rulante, acum oprite, într-o ordine ce voia să disimuleze cât de cât panica fricii.

Clădirea s-a umplut de un zgomot difuz, ca al unui roi de albine, care nu semăna deloc cu vocile omenești, căci nimeni nu îndrăznea să vorbească. Oamenii începură să aprindă lanternele telefoanelor, astfel că sumbra clădire a supermarketului cufundat în beznă se umplu de licurici albi ce roiau încoace și încolo.

La ieșire, paznicul se chinuia să deschidă masivele uși automate, trebăluind la ele cu o lanternă și câteva scule. Deodată, un fulger, un flash orbitor străbătu întunericul miilor de licurici și o apariție fantomatică, o hologramă ce reprezenta un ins imens de câțiva metri înălțime, îmbrăcat într-un costum negru ca noaptea și purtând o șapcă roșie pe cap, plutea peste capetele purtătorilor de licurici.

La un moment dat spectrul se opri și spuse cu o voce parcă din altă lume:

— Dragi tovarăși și preteni, să facem totul ! Să facem socialismul mare din nou ! Ascultați de tovarășul Trump, care construiește ziduri așa cum am construit eu cortine de fier. Pentru victoria socialismului, tot înainte !

Luminile se aprinseră brusc și spectrul dispăru. Oamenii erau acum toți îmbrăcați la fel în uniforme de gărzi patriotice și purtau plase în mâini. Am ieșit din clădirea supermarketului, care acum se numea Magazin Universal, și m-am dus în parcare să-mi iau mașina. N-am recunoscut-o decât după plăcuțele de înmatriculare, căci se transformase în Dacie. Toate mașinile erau acum Dacii în parcare. Incercând s-o pornesc, am constatat ca nu mai aveam benzină, așa c-am pornit-o agale pe jos până acasă. Pe drum treceau tramvaie cu ciorchini de oameni pe scări, iar pe șosea nu circulau decât Dacii cu numere mici.

Ajuns acasă, am constatat ca nu am curent, nici gaze, nici apă caldă. Apa rece era ruginie, imposibil de băut. In frigider mâncarea se alterase, căci curentul lipsea de multă vreme.

Am deschis televizorul  Sport, conectat la o baterie de mașină,unde, pe singurul program, se difuza muzică patriotica, apoi o tânără îmbrăcată în costum de pionier începu să recite o poezie în care-l slăvea pe „mărețul conducător”.

M-am băgat în pat să mă culc, căci trebuia să mă scol devreme dimineață și să merg la muncă la fabrica de cuie. Trebuia musai să depășesc planul de producție, să dau țării cât mai multe cuie, pentru a duce țara pe noi culmi ale socialismului.

Alex Hatta