DOSARELE MATRICHIX – Exploratorii Dan Barnix și Mihai Goțix sosesc pe planeta Amukuku

Prăbușirea pe planeta din curtea spitalului de psihiatrie a fost destul de dură și zguduitoare, însă nu îndeajuns încât să-l trezească pe Mihai Goțix din somn, așa că Dan Barnix trebui să-l scuture zdravăn ca să-l readucă în simțiri.

.- Scoală, urs bătrân, că ne-am prăbușit ! urlă la el Barnix.

.- Ce e, șefu’ ? A început ședința în Parlament ? Votez contra ! Mă opun ! Jos ciuma roșie ! strigă Goțix tresărind și ridicând mâna ca la vot.

.- Votezi pe mă-ta, caraghiosule ! Nu mai ești, Goțilă, în Parlament să tragi la anghioase după ce noaptea te îmbeți ca porcu’. Ne-am prăbușit pe o planetă… Deschide hubloul și vezi unde naiba suntem !

Goțix își revine cu greu la realitate; privește tâmp la Dan Barnix și nu-i vine să creadă că nu mai e în Parlament. Privește apoi în stânga și vede hubloul; încearcă să-l deschidă, însă își dă seama ca e îmbrăcat încă cu cămașa de forță după parangheliile pe care le făcuse la Vama Bătrână de pe planeta Marte.

.- Șefu’, îmi mai slăbești un pic legăturile la cămașă, că nu pot deschide geamul… se milogi Goțix.

.- Mânca-te-ar gaia spațială, Goțărilă ! Că m-a pus forța negativă a universului întunecat să mă încurc cu-n derbedeu bețivan ca tine, spuse Dan Barnix necăjit, apoi îi mai slăbi din legături.

Mihai Goțix deschide hubloul și vede peisajul din curtea spitalului de psihiatrie – un parc cu multe bănci unde nebunii se odihneau la umbră.

.- Șefu’, ce planetă ciudată ! Băștinașii seamană cu noi, da’ au niște mutre de zici că-s parlamentari cu toții… se mira Goțix.

.- Ia vezi, atmosfera e respirabilă ? îl îndemnă Dan Barnix.

Mihai Goțix scoate capul prin hublou, însă chiar în acel moment un nebun îl prinde de urechi și începe să i le răsucească.

.- Auuu !… E respirabilă, șefu’ ! Da’ pișcă al dracu’ la urechi… se plânse Gotix.

.- Pișcă pe naiba ! E un baștinaș care te-a salutat în modul lor tradițional. Salută-l și tu, Gorțosule !

Goțix îl prinde pe nebun de urechi și dă să i le răsucească. Nebunul se dă câțiva pași înapoi, urlând ca din gură de șarpe. Goțix urlă și el, lucru care produce multă agitație printre nebunii din curtea spitalului, căci Mihai Goțix avea plămâni puternici.

.- Băștinașule, ce planetă e asta ? îl intreabă Goțix pe nebunul pe care tocmai îl salutase tradițional.

.- Amu… cucu… îngână nebunul.

.- Amukuku ? se miră Goțix. Auzi, șefu’, suntem pe planeta Amukuku…

.- Amukuku ? se miră și Dan Barnix. N-am mai auzit de planeta asta… Hai să ieșim din navetă și să discutăm cu el.

Cei doi bravi exploratori interstelari ies din navetă și se apropie de nebun.

.- Amukuku ai spus, nene băștinaș ? îl chestionă Goțix.

.- Amu… cucu… o zburat… s-a dus… Cât e ceasul ? îngană întrebător nebunul.

Exploratorii se privesc uimiți.

.- Goțică, cât indică ceasul nostru de bord ? îl intrebă Barnix.

Gotix băgă mâna prin hublou și scoase un ceas cu cuc.

.- Nu pot să-mi dau seama, șefu ! spuse Goțix. Acele se învârtesc întruna, iar cucul nu vrea să iasă să dea ora exactă.

.- Ah ! suspina Barnix. Prăbușirea asta ne-a dat toată aparatura de bord peste cap…

Barnix îl prinse de mană pe nebun și-i spuse;

.- Nene băștinașule, noi venim de pe planeta Pământ. Venim cu intenții pașnice. Suntem exploratori spațiali și ne așteptam să ne felicitați, să ne spuneți un „Bravo, băieți !”… Căci e prima dată când civilizațiile noastre se întâlnesc…

.- Bravo ! Bravo ! Bravo ! urlă nebunul.

Cei doi exploratori îl privesc satisfăcuți. De ei se apropie un alt băștinaș, probabil atras de gălăgie. E îmbrăcat într-un halat alb și ține în mâini niște legături. E înalt și solid, iar la buzunarul de la piept poartă un ecuson.

.- Ce-i cu domniile voastre aici ? îi întreabă băștinașul nou sosit pe exploratorii noștri.

.- Noi, domnule băștinaș, i se adresă Dan Barnix, venim de pe Pământ. Suntem exploaratori ai spațiului cosmic. Ne așteptam să ne felicitați, să ne spuneți „Bravo, băieți !”, să ne faceți cetățeni de onoare…

.- Aha ! spuse băștinașul cu halat alb. Am înțeles. Veniți cu mine.

Exploratorii îl urmează bucuroși pe băștinaș prin parc, apoi intră toți trei în clădirea spitalului. Băștinașul îi conduce prin niște culoare slab luminate de la subsol, apoi deschide o ușă masiva de fier.

.- Intrați, vă așteaptă comitetul de primire ! îi îndemnă băștinașul.

Mihai Goțix și Dan Barnix intră bucuroși. E o sală mare, fără ferestre și cu pereții capitonați cu burete. In urma lor băștinașul cu halat alb a încuiat ușa.

.- Hei, ce-i asta ? strigă Dan Barnix dând cu pumnii în ușă. Ce faceți, primitivilor ? Asta-i primire ?

.- Șefu’, il bătu pe umăr Gotix, nu te supara pe mine… știi unde suntem ?

.- Unde, Goțilă ?

.- Intr-o casă de nebuni, șefu !

Alex Hatta

Reclame

Dan Barnix – Evadarea din Matrichix

Dan Barnix și Mihai Goțix sunt în naveta lor spațială, o rablă second-hand înmatriculată în Bulgaria, și se îndreaptă spre congresul USR care are loc pe planeta din curtea spitalului de psihiatrie. Mihai Goțix ține manșa navetei, iar Barnix stă pe locul din dreapta, recapitulând discursul pe care-l va ține la congresul salvatorilor.

. – Nu înțeleg de ce n-ai vrut s-o luăm cu noi pe prințesa Chichirista. Ne mai distram și noi oleacă cu ea, îi spuse Goțix cu o urma de reproș în glas.

. – Degeaba ai capul ăla așa mare cât un butoi cu murături, ca nu te pricepi la politica intergalactică, Goțix. Noi trebuie s-o facem să vină singură la noi, spuse Barnix pe un ton cam tăios.

.- Iartă-mă, șefu’ ! N-am vrut să te supar… Doar am zis și eu așa să nu stăm ca muții în navetă, se scuză Goțix. Da’, șefu’, voiam să te rog ceva… Vrei să-mi lărgești și mie un pic legăturile de la cămașa asta de forță, că mă cam strâng și nu pot ține bine manșa…

.- Goțixule, Goțixule ! Nu ți-am spus de atâtea ori sa nu te mai îmbeți ca porcu’ pe la Vama aia Bătrână de pe Marte, că iară te pun ăștia în cămașa de forță ?

Barnix îi mai slăbește legăturile, apoi scoate din buzunar două pastile: una roșie și cealaltă albastră.

.- Goțistule, cu pastilele astea două putem evada din Matrichixul ăsta de rahat în care ne aflăm, cu condiția s-o alegem însa pe cea corectă. Tu pe care o vrei, cap de bidon turtit ?

.- Io zic să luăm câte juma’ din amândouă, ca așa sigur o nimerim pe cea bună…

.- Bună idee, Goțilă ! Nu ești tu prost degeaba, îi spuse bucuros Barnix.

Iau amândoi câte jumătate din fiecare pastila, apoi adorm buștean, iar naveta se prăbușește pe planeta din curtea spitalului de psihiatrie

Alex Hatta