BREAKING NEWS – După avioanele parlamentarilor, ministrul Cuc a deturnat Stația Spațială Internațională și a dus-o la fier vechi

Ora 2 noaptea. Parcarea de lângă Parcul Cișmigiu. Două siluete se plimbă agale pe alei. Sunt ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, și șefa TAROM, Mădălina Mezei. Șefa TAROM i se adresează în șoaptă ministrului:

— Ce mai e, șefu ? Mai oprim niște avioane la sol ?

— Nu, Mădălino… De data asta avem o treabă mai importantă.

— Mai importantă ? Cum așa, șefu ? Vreți să deturnați avionul lu’ Iohannis ?

— Ei, aș ! Nu ne mai încurcăm cu găinării, că iar sare pe noi presa asta mâncătoare de rahat… Ascultă ! E vorba de Stația Spațială Internațională…

— De Stația Spațiala ? Vreți s-o deturnați și pe aia ?

— Da, Mădalino. Ar fi încununarea activității mele ca ministru al Transporturilor. Am nevoie de ajutorul tău… Dă-mi o navetă spațiala din flota TAROM.

— O navetă spațială ? Da’ n-avem așa ceva, șefu’ ! Pe rutele de zbor de acum nu ne mai permitem decât niște amărâte de avioane Antonov, de alea cu care se împrăștie îngrășămintele agricole…

— Ești o incompetentă ! Te dau afară ! Și să nu te pună dracu’ să spui la presă ce-am discutat aici, c-o să spun și io cât de nepotistă ești… Ca ți-ai angajat toate neamurile la TAROM, de parca ar fi dinastia Mezei… Afară !

Și zicând acestea, ministrul Cuc s-a dus supărat acasă și a luat din debara vechea lui căsuță de cuc care dă ora exactă, pe care o avea moștenire de la bunicul său, un moșneag care călătorea cu ea prin târguri și dădea spectacole de cuc, apoi a dus-o la un ceasornicar din Piața Obor. Acolo i-a cerut meșterului s-o amenajeze pentru zboruri spatiale, lucru pe care bătrânul ceasornicar l-a făcut cât ai zice… cuc ! Căci era un ceasornicar experimentat, care a văzut multe la viața lui, darămite un ministru dus cu cucu’ …

Meșterul a luat două tuburi de oxigen și le-a fixat rigid de carcasa căsuței de cuc, apoi a amplasat o butelie de aragaz la mansarda căsuței și totul a fost gata.

Ministrul Cuc n-a mai așteptat să-i facă proba, căci era grăbit tare, deoarece risca să se instaleze Guvernul Orban dacă mai întârzia mult. Asa c-a decolat aseară din aerodromul amenajat ad-hoc la Ministerul Transporturilor.

Ascensiunea a decurs bine, doar un gol de aer a creat oarece turbulențe, însă fără să-l zguduie prea tare pe ministrul Cuc, care orișicât avea oarece experiență cu zborul, c-a mai zburat o data din funcția de ministru…

Înscrierea pe orbită a decurs normal, iar când a ajuns lângă Stația Spațială Internațională, ministrul Cuc a bătut la ușă.

— Who’s there ? s-a auzit o voce dinăuntru.

—  Sunt eu, ministrul Cuc ! Și de nu-mi deschideți, la fier vechi vă duc !

Înăuntru tăcere. Se vede treaba ca ăia de pe stație nu se așteptau să fie deturnați tocmai de un cuc…

— Houston, we have a problem ! urla disperată vocea dinăuntru.

Văzând că astronauții nu dau semne că vor să deschidă și cer ajutorul lu’ unu’ Houston, ministrul Cuc n-a mai stat pe gânduri și și-a făcut degrabă un tăietor autogen din butelia de aragaz și tuburile de oxigen. Apoi a tăiat ușa de la modulul de acces al stației cât ai zice… cuc ! A pătruns înauntru și i-a luat prizonieri pe astronauți, iar Stația Spațială Internațională a remorcat-o de căsuța lui spațială și a dus-o la centrul de colectare a fierului vechi de la Ministerul Transporturilor. Happy end !

Alex Hatta

DĂNCILIȚA – Baladă guvernamentală cenzuristo-moționistă

Pe un urban plai,

De betoane rai,

Luând-o la picior

Spre Parcul Izvor,

Mândră casă mare

Se ivește-n zare.

E a poporului casă,

Mândră și aleasă,

Unde dacă vii

Vezi parlamentari mii.

Iată intră-n sală,

Deși-i mai mereu goală,

Trei partide de fițe

Cu trei miorițe.

Una-i Dăncilița,

Cealaltă-i Pontița,

Iar a treia-i Tăricița.

Pontița și Tăricița,

Mări, se vorbiră

Și se sfătuiră

Ca pe la amiază,

Fără să îi vază,

Pe a lor Dănciliță

S-o bage-n oliță,

Semnând petițiune

S-o pice la moțiune.

Dar cel Drăgnaș,

Închis ca ocnaș,

Ferecat în colivie

Colo-n pușcărie,

De trei zile încoace

Gura nu-i mai tace,

Politica nu-i mai place.

— Drăgniță tataie,

Tataie, mustăcioaie,

De trei zile încoace

Gura nu-ți mai tace !

Ori politica nu-ți mai place,

Ori ești bolnăvior,

Drăguțule Drăgnior ?

— Oiță Dănciliță,

Dă-ți guvernu’ încoace,

Ca ne-atacă niște boi

Și-i vai și-amar de noi !

Dănciliță, Dănciliță,

Îți cheamă și-o bibiliță,

Că te bagă-n oliță,

Cea mai coțcară

Și mai măgară,

Că pe la amieze

Vor să te moționeze

Oița ponteană

Cu cea tăriceană.

— Bace Drăgnaș,

Care mi-ai fost naș,

Și acum ești bârsan,

De ești năzdrăvan

Și de-o fi să pic

Din guvern un pic,

Să-i spui lu’ Pontița

Și lu’ Tăricița,

Post să-mi dea,

Dacă s-o putea,

În guvern iară,

Că-i treabă de mioară.

Iar mai spre seară

Să dai zvon în țară

Că la moțiunea mea

A căzut o stea,

C-am avut votanți

Parlamentari mutanți,

Chestori, burți mari,

Sice Mandoline, lăutari,

Bârne, Caramâțuri mii

Și președinți mumii !

Alex Hatta

FENOMENUL ZOMBIE – Cod roșu de calamitate poltico-socială

Romania s-a confruntat de-a lungul timpului cu multe calamități naturale sau provocate de om, cum ar fi cutremurele, inundațiile, incendiile devastatoare, molimele ori accidentele la centralele nucleare de prin vecini sau războaiele mondiale.

Da’ parca nici unele dintre acestea n-au fost atât de răvășitoare, căci n-au pus în pericol supraviețuirea țării ori sănătatea de ansamblu a societății cum o face în zilele noastre Fenomenul Zombie care a cuprins, asemeni unei pecingine, toată țara, de la vlădică la opincă.

Da, știu. Veți spune că exagerez, că-s alarmist, că-s defetist, că vreau să induc panică în opinia publică de dragul rating-ului. Eu am să vă spun însă ca lucrurile nu sunt așa simple cum par la prima vedere, ca sa citez replica celebră a Diplomatului din filmul „Prin cenușa imperiului”… Asta deoarece sub piatră se ascunde țiparul !

Și nu mă refer aici la clasicul Fenomen Zombie provocat de consumul de etnobotanice care afectează câțiva adolescenți nesăbuiți, ci la acel Fenomen Zombie care a cuprins în cleștile sale de crustaceu infernal societatea și are drept cauză prostia, incompetența, lenea, goana nebună după îmbogățire rapidă pe orice cale și fără scrupule.

Să mă explic.

In primul rând, Fenomenul Zombie la care mă refer eu i-a afectat pe guvernanți, căci acest fenomen e unul perfid și atacă „peștele” de la cap. Cam ce-au făcut dragii noștri guvernanți de la alegerile din 2016 și până azi ? Mai nimic. Au fost cuprinși de o ciudată letargie,îngâmfare și autosuficiența, asemeni acelor adolescenti drogați cu etnobotanice care rămân stană de piatră pe trotuare de parcă ar fi statui…

Letargicii noștri guvernanți nu s-au preocupat în mod serios de dezvoltarea economica a tarii, de investițiile în infrastructură, de încurajarea inițiativei private în economie – adevărata generatoare de locuri de muncă și creștere economica -, de creșterea reală și semnificativă a nivelului de trai, căci măririle de salarii și pensii au cam fost păpate de inflație; iar șmecheria guvernanților nu mai ține când omul se uită în portofel… În ce privește așa-zisa creștere economica cu care se tot lauda guvernanții, trebuie precizat că aceasta provine mai mult din consum. Deci e una nesănătoasa, care poate prodce în economie un Fenomen Zombie care să ducă la un dezastru mai mare decât criza din 2009.

Dușul rece al alegerilor europarlamentare i-a făcut în sfârșit pe cei de la PSD, partidul care dă majoritatea membrilor Guvernului, să constate letargia și eroarea în care se află. Treaba proastă e că și după acest șoc n-au făcut decât să-și mai administreze o doza de „drog” ce-i menține pe mai dearte în starea de zombie în care se aflau…

Un alt efect al perfidului Fenomen Zombie e că provoacă incleștarea maxilarelor la cei care sunt deja dependeți. Exemplul clasic aici este cel al președintelui țarii, care tace, tace și… tace. De când a ajuns președinte. Acuma, nu c-ar fi mare bai în cazul domniei sale, căci și atunci când vorbește spune numai prostii…

Mai doriți și alte exemple care să vă facă să constatați cât de grav este afectată țara ?

Am cu duiumul.

Parlamentarii. Vin lunea la serviciu, da’ cică în prima zi de muncă lucrează în comisii. Mă rog, dacă la bufetul Parlamentului i se spune „Comisie”, atunci sunt eu greșit informat. De marți până joi cică sunt în plen. Da’ ce plen mai e și ăla, că fie trag la anghioase, fie se joacă pe tablete ori se ceartă ca la ușa cortului. Joi o tulesc cu toții în vacanță până la urmatoarea comise de la bufet.

Acuma, spuneți și dumneavoastră dragi cititori, sunt ăștia sănătoși ?

Dar nu doar pe politicieni îi afectează crudul flagel, el a lovit de curând și lumea fotbalului. Victimă a fost echipa Dinamo București, care în meciul cu Viitorul lui Hagi a stat inertă 90 de minute pe teren. In viața mea n-am văzut o echipă ai cărei jucători să fie statui vii, care să nu întindă un picior după minge tot meciul…

In concluzie, din cele ce v-am spus până acum reiese destul de clar pericolul grav reprezentat de Fenomenul Zombie, care ține în letargie societatea, politicienii și fotbaliștii. Din păcate, acest perfid Fenomen Zombie e parșiv rău de tot, căci deși cei afectați de el conștientizează starea în care se află, realizează că sunt bolnavi, însă nu fac nimic să iasă din aceasta stare letargica. Asta deoarece le place, căci e mai ușor și mai comod să mimezi că faci ceva, decât să te implici cu adevarat în treburi serioase.

Alex Hatta