Cutremur la USR: Moise Guran a uitat deschisă alarma la aplicație

Se făcea că Moise Guran, cunoscut în seismologie drept Moise Cutremuratorul, tocmai ieșea din Marea Roșie, unde era în vis la băi de mare. Moise ieșise – ca de obicei când face baie la duș – roșu, că mereu greșete robinetul la apa rece și se opărește ca un rac. Și cum spuneam, Moise ieșise roșu din Marea Roșie, că și de data asta greșise robinetul la dușul hotelului.

„Așa nu se mai poate ! urlă Moise de furie. Musai să despart odată apa caldă de aia rece…”

Chiar atunci, parcă ascultându-i ruga, o voce ca un tunet i se adresă lui Moise Guran din înaltul norilor:

„Moise, scoală-te și desparte apele !”

Moise se trezi numaidecât, căci sunase alarma de cutremur din dormitorul său. Moise privi indicatorul alarmei: 10 grade pe Richter !

„Fir-ai a’ dracu’ de hârb, că nu ești bun de nimic !”, zise cu ciudă Moise Cutremurătorul și trânti aparatul de podea. Apoi se îmbrăcă în grabă, fugi iute la mașină și nu se mai opri decât la sediul USR-ului. În plus, se mai opri oleacă și pe la Partidul Plus al lui Cioloș.

— Gata ! Am terminat-o cu jurnalismul ăsta de doi lei, salvatorilor ! Am venit să salvez și io România…, îi spuse hotărât Moise Guran lui Dan Barna.

Barna îl privi oarecum cu mirare, apoi îi zise:

— Cum așa, Tremuriciule ? Da’ ce te-a apucat ? Salvarea României nu e o treabă așa ușoară cum crezi tu…

— Io atâta știu, că musai să salvez România. Uite, să vă arăt cum vă salvez: în caz de cutremur, te vâri sub masă ! Hai, Dane, vâră-te sub masă ! îi explică procedeul salvării Moise Cutremurătorul.

— Cum ? Dacă mă vâr sub masă vrei să spui c-am salvat România ? se arătă intrigat Barna.

— Desigur ! Trebuie să facem un apel către țară, ca tot românu’ să se vâre sub masă, ca să salvăm țara… spuse cu hotărâre Moise Cutremurătorul.

În momentul acesta de maximă tensiune întru salvarea țării, intră Dacian Cioloș cu un scaun pe cap. Cei doi salvatori îl priviră nedumeriți, apoi Moise îl intrebă:

— Asta-i noua modă la Paris, Daciane ?

— Ei, aș ! Salvez România, Cutremuratule ! Țara nu poate fi salvată decât de oameni cu scaun la cap !

Alex Hatta

Arta dresajului la om

…Pentru a obține cele mai bune rezultate în relațiile dintre noi și stăpânii noștri, este necesar ca, în timp ce oamenii se străduiesc să ne dreseze, noi, la rândul nostru, să-i educam cu tact și înțelegere.

În cele ce urmează am să semnalez câteva observații personale care pot avea urmări dintre cele mai pozitive dacă sunt folosite așa cum trebuie și cu perseverența necesară pentru fixarea reflexelor.

Dresajul iubitorului de câini trebuie început de mic. Adică de când e câinele mic. În primul rând, omul trebuie dezvățat de a ne lua mereu în brațe cu acea bizară formulă cuțu-cuțu care îi face lui plăcere. În acest scop se poate folosi o metodă pe care o cunoaște orice cățel și care dă rezultate excelente dacă se alege momentul când stăpânul sau stăpâna tocmai și-a pus costumul sau rochia cea nouă. Obiceiul acesta de a ne ține mereu în brațe este foarte dăunător, fiind foarte neigienic, mai ales la unele persoane înclinate spre familiarism excesiv ce țin morțiș să ne sărute pe bot.

… Este foarte important de a-l obișnui pe om cu mesele regulate. Metoda este foarte simplă. Trebuie să-l faci atent că ți-e foame, lătrând de patru ori pe zi: la patru dimineața, la patru după-amiaza, când doarme și seara, în timpul filmului de la televizor. Când stăpânul va observa că odată cu masa servită la timp lătratul încetează, va ști ce are de făcut. Există stăpâni foarte inteligenți. Procedeul trebuie însă repetat de câteva ori până se fixează reflexul.

În ce privește hrana, omul trebuie învățat cu o anumită varietate. Da, alimentul de bază este osul. Asta înțelege și el foarte bine. Dar dacă e foarte egoist și nu ți-l cedează, mulțumește-te cu papucii săi de casă, cu pernele de pe sofa sau cu umbrela din vestibul. Cu timpul va învăța că e mai normal să te hrănească cu oase.

Dar omul este o ființă complexă. În afară de hrană, omul trebuie să se și joace. Din câte am observat, cel mai mult îi place jocul cu mingea. Pentru asta se poate folosi fie o minge de tenis, fie una mai mare de plastic. Aruncând mingea, omul așteaptă să i-o aduci. Este pedagogic să i-o așezi o dată, de două ori la picioare ca să nu-l descurajezi. Apoi, treptat, trebuie să i-o pui tot mai departe, obișnuindu-l în felul acesta să se miște. Dacă se perseverează, se pot obține rezultate remarcabile.

Când în procesul de educație, stăpânul dovedește reavoință sau încăpățânare, se poate folosi capitolul sancțiuni. Dintre acestea menționez: fuga de acasă. Atunci omul va da imediat un anunț la mica publicitate, va cheltui o groază de bani pentru recompense și va suporta – așa-i trebuie ! – toate farsele ce se fac la telefon, în urma unor astfel de anunțuri. O altă sancțiune care poate fi adoptată de câinii curajoși este aceea de a se lăsa prinși de ecarisaj: de acolo, fără 500 de lei, stăpânul nu te poate scoate !

Dar reflexele omului, așa cum a dovedit și marele savant I. P. Pavlov, se fixează mult mai eficace prin recompense. Recompensa de gradul unu e să-l privești drept în ochi cu un aer cât mai credincios. Asta îi face mare plăcere. Recompensa de gradul doi e să latri cu multă bucurie când îi vine în vizită șeful. Atunci vei auzi binecunoscuta replică. „Vedeți, a înțeles imediat că iubiți animalele”. În orice caz, fiți atenți: nu faceți sluj în fața șefului. S-ar putea ca stăpânul vostru să se supere. Acesta e dreptul lui.

Eduard Jurist, Mic tratat de dresaj