Mașina fantomă lovește din nou

Circulă multe legende despre tot felul de mașini fantomă. Una dintre acestea este despre salvarea neagră care răpește oameni pentru a le preleva organele. Alte fantome, peste care s-a așternut rugina și patina timpului, zac chiar în fața blocului tău. Dar nu despre rable vreau eu să vă povestesc azi, ci despre un caz cu o mașină fantomă care mi s-a întâmplat chiar mie.

Ca să scap de gura neveste-mi, am tulit-o astă vară, într-o dimineață de sâmbătă, la pescuit. Când am parcat mașina pe malul lacului, am lovit ceva, o piatră sau un buștean – dracu’ știe !-, că s-a oprit singură. N-am dat atunci prea mare importanță chestiei, căci eram prea entuziast să bag undița în apă și să prind, în sfârșit, peștișorul de aur… sau barem niște știuci prăpădite.

Ziua s-a scurs monoton și insipid, peștii având alte treburi mai importante decât să-mi umple mie găleata. Spre seara s-a pornit o furtuna teribilă, cu tunete și fulgere și-o ploaie zdravănă care m-a udat până la piele. Parcă s-au rupt cerurile, nu altceva !

M-am adăpostit în mașina, lăsând baltă pescuitul și așteptând să treacă urgia. Urgia a trecut până la urmă, deși părea că nu se va termina niciodată și ne va inghiți diluviul, însă s-a lăsat o ceață densă de s-o tai cu cuțitul. N-avea niciun rost să mai stau la pescuit, așa că m-am pregătit să mă întorc acasă, unde mă aștepta scorpia – care era mai rea chiar și decât furtuna. Am încercat din răsputeri să pornesc mașina, însă motorul era mort complet. Ceva se întâmplase cu mașina când o parcasem dimineață… Am abandonat-o acolo împreuna cu prețioasele mele capturi piscicole, în număr de doi peștișori amărâți, abia ajunși la pubertate, și-am plecat să fac autostopul.

Era deja noapte și ceața era din ce în ce mai deasă. Timpul trecea, nicio mașină pe drum, iar ceața făcea să nu se vadă nici la doi pași în fața mea. La un moment dat apare o mașină, venind alene cu farurile stinse…Curios lucru !…  Se apropie… Vine mai aproape… Fac semn cu mâna să mă ia. Când ajunge în dreptul meu văd ca are același număr de înmatriculare cu al mașinii mele. Ba, chiar și aceeași culoare. E chiar și aceeași marcă… Era mașina mea !

Fără să mai analizez prea mult situația, depășind starea de angoasă care mă cuprinsese văzând numărul de înmatriculare, deschid portiera și mă urc în mașină. La volan… nimeni ! Mașina rulează încet, iar eu – îngrozit – stăteam lipit de scaun, fără să mai fiu în stare să scot barem un strigat de spaimă… Apare o curbă, eu încep să mă rog în gând să scap cu viață… Insă exact când mașina intra în curbă, apare o mână la geam – ca aceea din serialul Familia Adams – și rotește volanul !

Eu eram deja paralizat de spaimă, nu mai aveam puterea nici măcar să privesc în jur să văd de unde venea mâna aia… De fiecare data când apărea o curbă, mâna intra prin geam și rotea volanul.

După o vreme, când am văzut că ne-am apropiat de oraș, mi-am făcut oleacă de curaj și-am sărit din mașină. Am luat-o la goană pe marginea drumului, fără să mai am puterea să mă uit înapoi, și nu m-am oprit decât în primul bar care mi-a ieșit în cale. Ud și înfrigurat, am cerut barmanului o sticlă de vodcă din cea mai tare, apoi m-am așezat ostenit la o masă.

După ce mi-am mai revenit în fire după groaznica întâmplare trăită, am început, timid, să le povestesc celor din jur teribila experiență prin care am trecut.  Oamenii din bar m-au privit cu suspiciune la început, crezând că asista la halucinațiile unui nebun sau la poveștile unui mincinos patologic, însă apoi au rămas tăcuți și îngândurați, văzându-mă cum plâng cu lacrimi de copil, deși nu eram beat.

După vreo oră, intră doi tipi în bar, comandă ceva la bar și se așează la o masă. Apoi unul dintre ei îi spune celuilalt, arătând spre mine:

— Hei, uite-l pe tipul care s-a urcat în mașină în timp ce noi o împingeam !

Reclame

SEZONUL URAGANELOR – Ravagii în administrație și pe scena politică

Anotimpul uraganelor a început cu Dorian, un ciclon tropical care afectează în prezent Bahamas și sud-estul Statelor Unite. Deși a mai scăzut în intensitate, pericolul pierderilor de vieți omenești și distrugerilor rămâne ridicat.

Uraganele n-au ocolit nici Romania în această vară. Prăpădul provocat de furtuna „Dincă”, un uragan cum n-a mai cunoscut niciodată țara noastră, a dus la spulberarea principalelor capete din poliție, parchet, DIICOT, STS și chiar a ministrului de interne. Și lista victimelor rămâne încă deschisă…

Uraganul Dincă a scos la iveală un fenomen îngrijorător pentru societatea românească: mafiotizarea poliției și adminstrației locale și centrale. Interlopi, șefi de clanuri își numesc șefi în poliție și-și aleg politicieni în funcții publice, locale și centrale, spre a le proteja interesele.

In Italia, Mafiei i-au trebuit câteva sute de ani pentru a se infiltra în structurile statului și a-l controla. In Romania, în 30 de ani Mafia a ajuns stăpâna statului, iar politicienii și șefii instituțiilor de forță  – marionetele ei. E un record care ar face invidioasă orice mafie din lume.

Sezonul uraganelor a început devreme anul acesta pe scena politică românească. Urgiile au lovit năprasnic încă de la alegerile europarlamentare din primăvară, când l-au spulberat de la putere pe Dragnea și l-au înghesuit la Mititica, au măturat de la Bruxelles  partidul ALDE și l-au băgat la apă până a ajuns un partid de buzunar.

Stihiile au avut însă cel mai devastator efect pentru PSD, căruia i-au înjumătățit procentele și-au lăsat în urma lor la conducerea partidului pe sinistrata Dăncilă, o ființă incapabilă să înțeleagă cauzele și efectele profunde ale dezastrului, precum și neputincioasă în a limita consecințele ravagiilor și a repune partidul pe linia de plutire.

O furtuna groaznică l-a lovit de curând și pe Tăriceanu, aruncându-l cât colo de pe scaunul de președinte al Senatului și scoțându-i partidul de la guvernare. Jalnica bărcuță ALDE, pe cale să se scufunde definitiv, este părăsită rând pe rând de toți șobolanii avizi de funcții publice și contracte bănoase cu statul, iar alianța struțo-cămilească de pe băncile opoziției cu partidulețul lui Ponta nu pare atât de solidă încât să tragă bărcuța ALDE la mal.

Analiștii politici prevăd că sezonul uraganelor nu se va încheia prea devreme în această toamnă, prelungindu-se până-n timpul alegerilor prezidențiale din noiembrie. Candidați falnici, săltați în top de sondaje măsluite la comanda celor care le plătesc, vor fi spulberați și aruncați la lada de gunoi a politicii ori în ograda dinozaurilor fără rost peste care se va așterne iremediabil colbul uitării…

Se pare că până la urmă e totuși ceva adevarat cu așa-zisa încălzire globală, căci parcă niciodată fenomenele extreme n-au fosta așa răvășitoare pentru societatea românească și clasa ei politică.

Alex Hatta