Memoriile carasului de acvariu

Din acvariul unde ma aflu privesc universul meu alcătuit din cabinetul doctorului.

E o încăpere destul de spațioasă, cu un birou și câteva scaune, un pat și un dulap care acoperă întreg peretele din spatele biroului, loc unde doctorul își ține cărțile de medicină și câteva flacoane de medicamente.

După ce termină câte o consultație, doctorul ia un scaun și vine lângă acvariul meu să mă privească, pasă-mi-te îl relaxează plimbările mele. Ca să-l distrez, mă plimb dintr-un capăt la celălalt al acvariului, lovindu-mă ușor cu capul de pereții de sticlă.

Doctorul crede că stau prost cu memoria și nu-mi mai amintesc de pățania de la ultimul perete, așa că din când în când îmi pune puțină lecitină în acvariu. Atunci nu mă mai lovesc de pereți, iar doctorul are o figura radioasă și ia câte un caiet în care notează câte ceva.

Intr-o zi n-am vrut defel să nu mă izbesc de pereți, așa că doctorul a fost cam necăjit. S-a dus la dulapul său și a luat alte medicamente pe care însa nu le cunosc. După ce mi le-a pus în acvariu, m-am ascuns în scorbura copăcelului de pe fundul acvariului.

In ziua aceea doctorul n-a mai luat pacienți, ci a stat toată ziua lângă acvariul meu. Părea tare supărat și a turnat un lichid urât mirositor în acvariu, așa c-am renunțat să mă mai dau cu capul de pereți și-am stat liniștit în scorbură.

Pe doctor parcă l-au luat toți dracii, c-a luat o vergea și a început să mă bâzâie cu ea, doar-doar oi ieși afară. Exasperat, i-am spus că-i îndeplinesc trei dorințe dacă mă lasă în pace. Când a auzit cele ce i-am spus, doctorul a pălit; apoi a leșinat, prăbușindu-se la podea. A zăcut așa inconștient preț de vreun sfert de ceas până l-au luat cu targa niște gealați îmbrăcați în halate albe.

După o lună doctorul s-a întors la cabinet, însă nu s-a mai apropiat de acvariu. Fuma țigară după țigară și bea mereu dintr-o sticlă pe care o ținea în birou. M-a întristat starea doctorului, așa ca am vrut să-l înveselesc puțin și am început să mă plimb prin acvariu fără să mă izbesc de pereți. Credeam că asta îl va bucura și-l va scoate din starea nasoală în care se găsea, însă doctorul m-a privit cu o mutră acră, apoi s-a sculat de la masă, a stins lumina și a plecat.

Nu l-am mai văzut de atunci.

Alex Hatta

Depresia lui Hatta

de Alex Hatta

Hatta stătea în suspensie,

Hatta a făcut o mare depresie.

Toți doctorii regelui și ai săi smardoi

Nu l-au putut face bine pe Hatta ‘napoi.

*

Unii spuneau că Hatta era mai mereu beat;

Alții, că nu se mai scula din pat.

Erau însa unii ce strigau sus și tare

Că Hatta n-ar avea răbdare.

*

Psihiatrul Podea spunea că-i prea gras;

Doctorul Olaru, că umblă neras.

Asistenta-șefă brusc s-a enervat:

I-a dat pastiluța, l-a vârât în pat.

*

Doctorul Olaru, privindu-l în oglindă,

I-a deschis gurița și l-a tras de limbă.

Psihiatra Podea – având rang de ducesă -,

Doar l-a prins de bot și i-a pus o lesă.

*

Asistenta-șefă, mare specialistă,

I-a prescris o supă, la modă-n revistă;

Bucătăreasa însă i-a prescris un hap:

Oala cea cu supă i-a turnat-o-n cap !