MOMENTUL HIPERBOLIC – Circul DIICOT face spectacol de senzație la Caracal

Lume ! Lume ! Circul DIICOT vă prezintă în direct și-n reluare de câte ori vreți și nu vreți spectacolul de înaltă clasa circărească „Căruța DIICOT se răstoarnă la Caracal”. Nume mari din procuratură, poliție, jandarmerie, medici și familiile victimelor monstrului din Caracal vor performa extraordinar în fața casei familiei Melencu.

Iată ! Procurorul de caz face o scamatorie cu un mandat de aducere, pe care-l arată publicului numeros strâns ca la urs în fata scenei improvizate; apoi îl face să dispară, ascunzându-l în pălăria unui judecător. Mama Luizei Melencu leșină de emoție, căci nu mai văzuse în viața ei așa scamatorie procurorească, iar bunicul Luizei vrea să-și dea foc de bucurie c-a putut vedea un așa grozav truc.

Organele de ordine fac cu greu față mulțimii entuziaste care vrea să năvălească pe scenă să-l felicite pe procuror. Câțiva jandarmi sunt nevoiți să folosească bastoanele din dotare și să pulverizeze cu spray lacrimogen pentru câini pentru a potoli entuziasmul mulțimii. Publicul aplaudă în delir.

În scenă intră câțiva clovni din conducerea DIICOT care încearcă s-o răpească pe mama Luizei, ca s-o dreseze la București cu niște prelevări de ADN, însă aceasta începe să urle ca din gură de șarpe, stricând bunătate de spectacol. Bunicul Luizei își toarnă iarăși benzină pe cap și amenință că-și dă foc.

Mulțimea asistă cu sufletul la gură la teribila scenă. Jandarmii execută un frumos dans tradițional al focului în jurul bunicului, dans cu puternice influențe din cultura amerindienilor care dansează în jurul focului și a canibalilor care dansează sălbatic în jurul cazanului cu ciorbă de om.

La finalul numărului, bunicul este condus în culise, spălat și îmbrăcat în haine curate și uscate. Mai mulți medici, în frunte cu șeful serviciului pentru situații de urgentă, Raed Arafat, îi iau bunicului tensiunea. Apoi i-o dau înapoi și toată lumea răsuflă ușurată.

Lume ! Lume ! Și acum, momentul culminant al spectacolului ! Tarrrram ! Tarrrram ! Bum ! Bum ! Bum ! Tobele bat anunțând intrarea în scenă a char însuși procurorului-șef DIICOT, Felix Bănilă. Este îmbrăcat într-un frumos costum de clovn, colorat în toate culorile curcubeului. El prezintă senzaționalul număr cu butoiul lui Dincă. Este ajutat de cele doua asistente ale sale, clovnițele de renume mondial Hosu și Schmit-Hăineală, care sunt responsabile cu punerea lemnelor pe foc sub butoi.

Clovnul Bănilă o ia pe mama Luizei și o vâră în butoi, demonstrând publicului că monstrul Dincă chiar a putut să le ardă pe cele două victime ale sale în respectivul butoi. Publicul strâns în fața scenei de la casei familiei Melencu aplaudă frenetic acest număr nemaipomenit de magie al clovnului procuror-șef, așa cum probabil aplaudă și milioanele de telespectatori care urmăresc în direct spectacolul de circ al DIICOT-ului.

La finalul spectacolului, tot circul DIICOT, jandarmii, medicii se urca în căruța circului și pleacă în aclamațiile publicului spre București. Urale, chiote de bucurie, muzică.

Alex Hatta

MOMENTUL HIPERBOLIC – Reconstituirea

Reconstituirea crimelor lui Dincă, monstrul din Caracal, a început prost pentru anchetatori, căci sătenii din Dobrosloveni, satul de origine al Alexandrei – ultima victimă a criminalului în serie -, erau cât pe ce să-l linșeze pe Dincă.

Lucrurile n-au decurs mai bine nici pe parcurs, adeverind una din legile lui Murphy care spune că ce începe prost, contiuă și mai prost.

Apoi, n-a reieșit prea clar din imaginile televizate cum și-a ucis Dincă fetele răpite. Am văzut însă cu toții imensul manechin albastru care o reprezenta pe Alexandra, manechin ce-l putea reprezenta mai degrabă pe Goliat, uriașul biblic, nicidecum o biată fetiță plăpândă. Dincă se chinuia sa-l care și să-l vâre în butoi, deși e un tip zdravăn. O reconstituire în bătaie de joc.

Cu așa reconstituire nu-i de mirare cum a mers ancheta până acum: o bâjbâială continuă de două luni încoace.

La finalul reconstituirii am observat că din butoi ieșea fum alb. S-o fi ales cumva noul „papă” la DIICOT ?

Alex Hatta

SEZONUL URAGANELOR – Ravagii în administrație și pe scena politică

Anotimpul uraganelor a început cu Dorian, un ciclon tropical care afectează în prezent Bahamas și sud-estul Statelor Unite. Deși a mai scăzut în intensitate, pericolul pierderilor de vieți omenești și distrugerilor rămâne ridicat.

Uraganele n-au ocolit nici Romania în această vară. Prăpădul provocat de furtuna „Dincă”, un uragan cum n-a mai cunoscut niciodată țara noastră, a dus la spulberarea principalelor capete din poliție, parchet, DIICOT, STS și chiar a ministrului de interne. Și lista victimelor rămâne încă deschisă…

Uraganul Dincă a scos la iveală un fenomen îngrijorător pentru societatea românească: mafiotizarea poliției și adminstrației locale și centrale. Interlopi, șefi de clanuri își numesc șefi în poliție și-și aleg politicieni în funcții publice, locale și centrale, spre a le proteja interesele.

In Italia, Mafiei i-au trebuit câteva sute de ani pentru a se infiltra în structurile statului și a-l controla. In Romania, în 30 de ani Mafia a ajuns stăpâna statului, iar politicienii și șefii instituțiilor de forță  – marionetele ei. E un record care ar face invidioasă orice mafie din lume.

Sezonul uraganelor a început devreme anul acesta pe scena politică românească. Urgiile au lovit năprasnic încă de la alegerile europarlamentare din primăvară, când l-au spulberat de la putere pe Dragnea și l-au înghesuit la Mititica, au măturat de la Bruxelles  partidul ALDE și l-au băgat la apă până a ajuns un partid de buzunar.

Stihiile au avut însă cel mai devastator efect pentru PSD, căruia i-au înjumătățit procentele și-au lăsat în urma lor la conducerea partidului pe sinistrata Dăncilă, o ființă incapabilă să înțeleagă cauzele și efectele profunde ale dezastrului, precum și neputincioasă în a limita consecințele ravagiilor și a repune partidul pe linia de plutire.

O furtuna groaznică l-a lovit de curând și pe Tăriceanu, aruncându-l cât colo de pe scaunul de președinte al Senatului și scoțându-i partidul de la guvernare. Jalnica bărcuță ALDE, pe cale să se scufunde definitiv, este părăsită rând pe rând de toți șobolanii avizi de funcții publice și contracte bănoase cu statul, iar alianța struțo-cămilească de pe băncile opoziției cu partidulețul lui Ponta nu pare atât de solidă încât să tragă bărcuța ALDE la mal.

Analiștii politici prevăd că sezonul uraganelor nu se va încheia prea devreme în această toamnă, prelungindu-se până-n timpul alegerilor prezidențiale din noiembrie. Candidați falnici, săltați în top de sondaje măsluite la comanda celor care le plătesc, vor fi spulberați și aruncați la lada de gunoi a politicii ori în ograda dinozaurilor fără rost peste care se va așterne iremediabil colbul uitării…

Se pare că până la urmă e totuși ceva adevarat cu așa-zisa încălzire globală, căci parcă niciodată fenomenele extreme n-au fosta așa răvășitoare pentru societatea românească și clasa ei politică.

Alex Hatta

JURNAL DE FRONT – Demonii. Leneșul. Implacabila sentință

Ora 4,00 AM – Cântecul cocoșului mă trezește din visarea nopții și mă readuce brusc la realitatea din noaptea dimineții. Privesc cerul înstelat străbătut ca niște licurici grăbiți de către avioane ce vin de nicăieri și pleacă nu știu unde; bâjbâi după lanternă, o găsesc lângă saltea și o aprind. Conectez veioza la cablul de alimentare și… s-a făcut lumină !

E ora patru dimineața, iar cantatul cocoșilor mă face să renunț la orice tentativă de a mai dormi un pic…

♦ Deschid radioul și apoi îmi încălzesc o cafea. „Criminalul Dincă a recunoscut în fața anchetatorilor că le-a ucis pe cele două fete… Saci cu probe au fost ridicați de către   procurori din curtea monstrului…”

Ora 5,00 AM – Ma așez confortabil pe fotoliul de sub umbreluță și îmi sorb cafeluța privind la umbrele nopții ce se întind peste grădina amorțită. De la începutul verii mi-am instalat un camping în grădină, cu cort, fotoliu, umbreluță de soare și o saltea unde dorm sub cerul liber când nu plouă, refugiat de căldura înăbușitoare din casă.

Dormitul sub cerul liber îmi crează un sentiment profund de libertate, de detașare iremediabilă de lume. Poate ca sunt un pic prea mizantrop, însă comuniunea asta cu natura mă face fericit. Când privesc stelele, mă gândesc că privesc în timp; și atunci mă năpădesc amintirile… Cred c-am început să îmbătrânesc.

♦  Vocea crainicului răsună strident în liniștea nopții, asemeni cocoșilor. „La Spitalul de Psihiatrie din Buzău un nebun a ucis cinci oameni cu un stativ pentru perfuzii și a rănit alți opt… Nebunul credea că ucide păpuși. La ultima victimă a văzut sânge și a înțeles ce grozăvie a făcut…”

Ora 6,00 AM – Mă duc pe terasa din fața casei, unde mi-am instalat biroul de lucru pentru această vară, cu gândul să mai scriu ceva. Realizez că treaba pe azi este să mă documentez asupra notelor pe care le făcusem ieri. Nimic nu e mai groaznic când lucrezi la o carte decât detaliile. Uneori pierd zile întregi studiind flora și fauna dintr-un anumit loc, tradițiile și obiceiurile locuitorilor, istoria locului. Alteori mă cufund cu săptămânile în studiul psihiatriei și psihologiei pentru a-mi face personajele verosimile.

Am pus televizorul de pe terasă pe unul din posturile de știri, unde dezbaterile asupra Cazului Caracal continuă non-stop. „Monstrul își racola victimele cu o mașină cu geamuri fumurii, iar ușile se blocau la comandă… N-avea cum să-și ardă victimele în butoi, căci nu putea realiza temperatura necesară pentru arderea oaselor…”

Ora 12,00 AM  – Las baltă documentarea ca să citesc. Nu-mi plac personajele lui Dostoievski; le suspectez de o anumită falsitate, de faptul că nu cred cu adevarat în ideile pe care le susțin cu atâta înverșunare. Am prostul obicei să raportez toate personajele întâlnite în cărți la cele ale lui Caragiale. Chiar dacă sunt ridicole, personajele lui Nenea Iancu sunt pline până la refuz de personalitate; ele cred cu toată ființa lor în ceea ce spun, chiar dacă zicerea lor e o mare tâmpenie.

♦ „Raportul IML precizează ca oasele găsite în butoiul lui Dincă sunt ale Alexandrei… Era doar o măsea, cum poți să susții doar pe baza acestei probe că Alexandra e moartă ? Doar măseaua i-o putea scoate Dincă cu o lovitură de pumn…”

war and peace

Ora 3,00 PM – Arunc cât colo Demonii lui Dostoievski și mă duc să mă plimb. Uneori ascult muzică la căști în timpului drumului pe care îl fac pe jos până la faleza Mureșului. De data asta n-am deloc chef de muzică; prefer să ascult liniștea…

Mare pisălog Dostoievski ăsta. De fapt, de ce să-mi mai pierd vremea cu el, când pentru a scrie o carte bună nu-i nevoie decât să fii ori proustian, ori mioritic… Nici nu-i nevoie să-i mai citești pe marii clasici; spui doar că-s foarte mari. Altfel, te-ai descalificat în ochii confraților de breaslă…

Privesc plictisit copacii de pe marginea drumului și gândul îmi zboară la Creangă și la al său „complex al drobului de sare” din „Prostia omenească”. E foarte răspândit acest complex în societatea noastră de azi… Mă gândesc apoi la leneșul aceluiași Creanga, cel cu „Muieți îs posmagii ?”, care și-a ridicat lenea până la sublimul sacrificiului de sine. In fond, pentru ce să te mai zbați în „sublimul” nostru absurd cotidian ?

Ora 9,00 PM – Revin din lunga plimbare și un timp mă odihnesc întins pe pat. După drumul ostenitor și orele petrecute în arșița infernală de afară, canicula din casă mi se pare o dulce adiere a zefirului.

♦ „Nebunul de la Spitalul de Psihiatrie din Buzău este ținut sub pază strictă la același spital. El se internase voluntar pentru a se trata de alcoolism…”

Ora 12,00 PM – Oare ce instanță implacabilă ne-a osândit cândva, înainte de a ne fi născut, și ne-a rostit sentința fără drept de apel: „Ești condamnat să trăiești !” ?

Alex Hatta

 

Imperturbabilul discurs al lui Klaus Iohannis de la malul mării

Constanța. Malul mării. La sărbătoarea marinei, Iohannis ține un discurs în cadrul festivităților oficiale. Președintele este înconjurat de un public numeros și este flancat de militari americani.

Discursul președintelui decurge liniștit, fiind plicticos și searbăd în nota cu care ne-a obișnuit. Deodată o furtună violentă cu tunete și trăsnete produce oarece panică în mulțime, iar un militar american este aruncat în mare de o rafală de vânt.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

După trecerea furtunii, militarul căzut în mare este înlocuit, iar publicul asistă mai departe la discursul președintelui.

Din largul mării se apropie un vas de pirați, în fruntea cărora se află chiar Vladimir Putin. Vasul acostează lângă tribuna președintelui, iar câțiva pirați coboară pe mal și răpesc niște militari americani. Apoi se fac nevăzuți în zarea nemărginită a mării.

Imperturbabil, Klaus își continuă discursul.

Din adâncurile spațiului cosmic, un meteorit se apropie amenințător de Pământ și de festivitățile de la malul mării. Meteoritul cade cu un zgomot teribil în mare, stârnind un val uriaș care ia cu el încă câțiva militari americani.

Imperturbabil, președintele își continuă discursul.

După trecerea cataclismului cosmic, publicul își reia locul la festivități, iar militarii americani căzuți la datorie sunt înlocuiți.

De festivități se apropie Dincă cu butoiul; ia câte un militar american și-l arde în butoi.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

Monstrul din Caracal este prins și dus la Dunăre să arate unde a aruncat trupurile americanilor.

Unul din militarii americani iese din rând și-i spune președintelui că el, deși nu înțelege românește, este profund impresionat de discursul său și-l roagă frumos să-i dea voie să leșine. Președintele își întrerupe discursul și-i da permisiunea militarului american să leșine. Apoi, imperturbabil, își continuă discursul.

Alex Hatta