SEZONUL URAGANELOR – Ravagii în administrație și pe scena politică

Anotimpul uraganelor a început cu Dorian, un ciclon tropical care afectează în prezent Bahamas și sud-estul Statelor Unite. Deși a mai scăzut în intensitate, pericolul pierderilor de vieți omenești și distrugerilor rămâne ridicat.

Uraganele n-au ocolit nici Romania în această vară. Prăpădul provocat de furtuna „Dincă”, un uragan cum n-a mai cunoscut niciodată țara noastră, a dus la spulberarea principalelor capete din poliție, parchet, DIICOT, STS și chiar a ministrului de interne. Și lista victimelor rămâne încă deschisă…

Uraganul Dincă a scos la iveală un fenomen îngrijorător pentru societatea românească: mafiotizarea poliției și adminstrației locale și centrale. Interlopi, șefi de clanuri își numesc șefi în poliție și-și aleg politicieni în funcții publice, locale și centrale, spre a le proteja interesele.

In Italia, Mafiei i-au trebuit câteva sute de ani pentru a se infiltra în structurile statului și a-l controla. In Romania, în 30 de ani Mafia a ajuns stăpâna statului, iar politicienii și șefii instituțiilor de forță  – marionetele ei. E un record care ar face invidioasă orice mafie din lume.

Sezonul uraganelor a început devreme anul acesta pe scena politică românească. Urgiile au lovit năprasnic încă de la alegerile europarlamentare din primăvară, când l-au spulberat de la putere pe Dragnea și l-au înghesuit la Mititica, au măturat de la Bruxelles  partidul ALDE și l-au băgat la apă până a ajuns un partid de buzunar.

Stihiile au avut însă cel mai devastator efect pentru PSD, căruia i-au înjumătățit procentele și-au lăsat în urma lor la conducerea partidului pe sinistrata Dăncilă, o ființă incapabilă să înțeleagă cauzele și efectele profunde ale dezastrului, precum și neputincioasă în a limita consecințele ravagiilor și a repune partidul pe linia de plutire.

O furtuna groaznică l-a lovit de curând și pe Tăriceanu, aruncându-l cât colo de pe scaunul de președinte al Senatului și scoțându-i partidul de la guvernare. Jalnica bărcuță ALDE, pe cale să se scufunde definitiv, este părăsită rând pe rând de toți șobolanii avizi de funcții publice și contracte bănoase cu statul, iar alianța struțo-cămilească de pe băncile opoziției cu partidulețul lui Ponta nu pare atât de solidă încât să tragă bărcuța ALDE la mal.

Analiștii politici prevăd că sezonul uraganelor nu se va încheia prea devreme în această toamnă, prelungindu-se până-n timpul alegerilor prezidențiale din noiembrie. Candidați falnici, săltați în top de sondaje măsluite la comanda celor care le plătesc, vor fi spulberați și aruncați la lada de gunoi a politicii ori în ograda dinozaurilor fără rost peste care se va așterne iremediabil colbul uitării…

Se pare că până la urmă e totuși ceva adevarat cu așa-zisa încălzire globală, căci parcă niciodată fenomenele extreme n-au fosta așa răvășitoare pentru societatea românească și clasa ei politică.

Alex Hatta

Reclame

JURNAL DE FRONT – Demonii. Leneșul. Implacabila sentință

Ora 4,00 AM – Cântecul cocoșului mă trezește din visarea nopții și mă readuce brusc la realitatea din noaptea dimineții. Privesc cerul înstelat străbătut ca niște licurici grăbiți de către avioane ce vin de nicăieri și pleacă nu știu unde; bâjbâi după lanternă, o găsesc lângă saltea și o aprind. Conectez veioza la cablul de alimentare și… s-a făcut lumină !

E ora patru dimineața, iar cantatul cocoșilor mă face să renunț la orice tentativă de a mai dormi un pic…

♦ Deschid radioul și apoi îmi încălzesc o cafea. „Criminalul Dincă a recunoscut în fața anchetatorilor că le-a ucis pe cele două fete… Saci cu probe au fost ridicați de către   procurori din curtea monstrului…”

Ora 5,00 AM – Ma așez confortabil pe fotoliul de sub umbreluță și îmi sorb cafeluța privind la umbrele nopții ce se întind peste grădina amorțită. De la începutul verii mi-am instalat un camping în grădină, cu cort, fotoliu, umbreluță de soare și o saltea unde dorm sub cerul liber când nu plouă, refugiat de căldura înăbușitoare din casă.

Dormitul sub cerul liber îmi crează un sentiment profund de libertate, de detașare iremediabilă de lume. Poate ca sunt un pic prea mizantrop, însă comuniunea asta cu natura mă face fericit. Când privesc stelele, mă gândesc că privesc în timp; și atunci mă năpădesc amintirile… Cred c-am început să îmbătrânesc.

♦  Vocea crainicului răsună strident în liniștea nopții, asemeni cocoșilor. „La Spitalul de Psihiatrie din Buzău un nebun a ucis cinci oameni cu un stativ pentru perfuzii și a rănit alți opt… Nebunul credea că ucide păpuși. La ultima victimă a văzut sânge și a înțeles ce grozăvie a făcut…”

Ora 6,00 AM – Mă duc pe terasa din fața casei, unde mi-am instalat biroul de lucru pentru această vară, cu gândul să mai scriu ceva. Realizez că treaba pe azi este să mă documentez asupra notelor pe care le făcusem ieri. Nimic nu e mai groaznic când lucrezi la o carte decât detaliile. Uneori pierd zile întregi studiind flora și fauna dintr-un anumit loc, tradițiile și obiceiurile locuitorilor, istoria locului. Alteori mă cufund cu săptămânile în studiul psihiatriei și psihologiei pentru a-mi face personajele verosimile.

Am pus televizorul de pe terasă pe unul din posturile de știri, unde dezbaterile asupra Cazului Caracal continuă non-stop. „Monstrul își racola victimele cu o mașină cu geamuri fumurii, iar ușile se blocau la comandă… N-avea cum să-și ardă victimele în butoi, căci nu putea realiza temperatura necesară pentru arderea oaselor…”

Ora 12,00 AM  – Las baltă documentarea ca să citesc. Nu-mi plac personajele lui Dostoievski; le suspectez de o anumită falsitate, de faptul că nu cred cu adevarat în ideile pe care le susțin cu atâta înverșunare. Am prostul obicei să raportez toate personajele întâlnite în cărți la cele ale lui Caragiale. Chiar dacă sunt ridicole, personajele lui Nenea Iancu sunt pline până la refuz de personalitate; ele cred cu toată ființa lor în ceea ce spun, chiar dacă zicerea lor e o mare tâmpenie.

♦ „Raportul IML precizează ca oasele găsite în butoiul lui Dincă sunt ale Alexandrei… Era doar o măsea, cum poți să susții doar pe baza acestei probe că Alexandra e moartă ? Doar măseaua i-o putea scoate Dincă cu o lovitură de pumn…”

war and peace

Ora 3,00 PM – Arunc cât colo Demonii lui Dostoievski și mă duc să mă plimb. Uneori ascult muzică la căști în timpului drumului pe care îl fac pe jos până la faleza Mureșului. De data asta n-am deloc chef de muzică; prefer să ascult liniștea…

Mare pisălog Dostoievski ăsta. De fapt, de ce să-mi mai pierd vremea cu el, când pentru a scrie o carte bună nu-i nevoie decât să fii ori proustian, ori mioritic… Nici nu-i nevoie să-i mai citești pe marii clasici; spui doar că-s foarte mari. Altfel, te-ai descalificat în ochii confraților de breaslă…

Privesc plictisit copacii de pe marginea drumului și gândul îmi zboară la Creangă și la al său „complex al drobului de sare” din „Prostia omenească”. E foarte răspândit acest complex în societatea noastră de azi… Mă gândesc apoi la leneșul aceluiași Creanga, cel cu „Muieți îs posmagii ?”, care și-a ridicat lenea până la sublimul sacrificiului de sine. In fond, pentru ce să te mai zbați în „sublimul” nostru absurd cotidian ?

Ora 9,00 PM – Revin din lunga plimbare și un timp mă odihnesc întins pe pat. După drumul ostenitor și orele petrecute în arșița infernală de afară, canicula din casă mi se pare o dulce adiere a zefirului.

♦ „Nebunul de la Spitalul de Psihiatrie din Buzău este ținut sub pază strictă la același spital. El se internase voluntar pentru a se trata de alcoolism…”

Ora 12,00 PM – Oare ce instanță implacabilă ne-a osândit cândva, înainte de a ne fi născut, și ne-a rostit sentința fără drept de apel: „Ești condamnat să trăiești !” ?

Alex Hatta

 

Imperturbabilul discurs al lui Klaus Iohannis de la malul mării

Constanța. Malul mării. La sărbătoarea marinei, Iohannis ține un discurs în cadrul festivităților oficiale. Președintele este înconjurat de un public numeros și este flancat de militari americani.

Discursul președintelui decurge liniștit, fiind plicticos și searbăd în nota cu care ne-a obișnuit. Deodată o furtună violentă cu tunete și trăsnete produce oarece panică în mulțime, iar un militar american este aruncat în mare de o rafală de vânt.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

După trecerea furtunii, militarul căzut în mare este înlocuit, iar publicul asistă mai departe la discursul președintelui.

Din largul mării se apropie un vas de pirați, în fruntea cărora se află chiar Vladimir Putin. Vasul acostează lângă tribuna președintelui, iar câțiva pirați coboară pe mal și răpesc niște militari americani. Apoi se fac nevăzuți în zarea nemărginită a mării.

Imperturbabil, Klaus își continuă discursul.

Din adâncurile spațiului cosmic, un meteorit se apropie amenințător de Pământ și de festivitățile de la malul mării. Meteoritul cade cu un zgomot teribil în mare, stârnind un val uriaș care ia cu el încă câțiva militari americani.

Imperturbabil, președintele își continuă discursul.

După trecerea cataclismului cosmic, publicul își reia locul la festivități, iar militarii americani căzuți la datorie sunt înlocuiți.

De festivități se apropie Dincă cu butoiul; ia câte un militar american și-l arde în butoi.

Imperturbabil, Iohannis își continuă discursul.

Monstrul din Caracal este prins și dus la Dunăre să arate unde a aruncat trupurile americanilor.

Unul din militarii americani iese din rând și-i spune președintelui că el, deși nu înțelege românește, este profund impresionat de discursul său și-l roagă frumos să-i dea voie să leșine. Președintele își întrerupe discursul și-i da permisiunea militarului american să leșine. Apoi, imperturbabil, își continuă discursul.

Alex Hatta