Pe un urban plai,
De betoane rai,
Luând-o la picior
Spre Parcul Izvor,
Mândră casă mare
Se ivește-n zare.
E a poporului casă,
Mândră și aleasă,
Unde dacă vii
Vezi parlamentari mii.
Iată intră-n sală,
Deși-i mai mereu goală,
Trei partide de fițe
Cu trei miorițe.
Una-i Dăncilița,
Cealaltă-i Pontița,
Iar a treia-i Tăricița.
Pontița și Tăricița,
Mări, se vorbiră
Și se sfătuiră
Ca pe la amiază,
Fără să îi vază,
Pe a lor Dănciliță
S-o bage-n oliță,
Semnând petițiune
S-o pice la moțiune.
Dar cel Drăgnaș,
Închis ca ocnaș,
Ferecat în colivie
Colo-n pușcărie,
De trei zile încoace
Gura nu-i mai tace,
Politica nu-i mai place.
— Drăgniță tataie,
Tataie, mustăcioaie,
De trei zile încoace
Gura nu-ți mai tace !
Ori politica nu-ți mai place,
Ori ești bolnăvior,
Drăguțule Drăgnior ?
— Oiță Dănciliță,
Dă-ți guvernu’ încoace,
Ca ne-atacă niște boi
Și-i vai și-amar de noi !
Dănciliță, Dănciliță,
Îți cheamă și-o bibiliță,
Că te bagă-n oliță,
Cea mai coțcară
Și mai măgară,
Că pe la amieze
Vor să te moționeze
Oița ponteană
Cu cea tăriceană.
— Bace Drăgnaș,
Care mi-ai fost naș,
Și acum ești bârsan,
De ești năzdrăvan
Și de-o fi să pic
Din guvern un pic,
Să-i spui lu’ Pontița
Și lu’ Tăricița,
Post să-mi dea,
Dacă s-o putea,
În guvern iară,
Că-i treabă de mioară.
Iar mai spre seară
Să dai zvon în țară
Că la moțiunea mea
A căzut o stea,
C-am avut votanți
Parlamentari mutanți,
Chestori, burți mari,
Sice Mandoline, lăutari,
Bârne, Caramâțuri mii
Și președinți mumii !
Alex Hatta
