Păcălici în Țara Proștilor

Mai întâi l-au păcălit că prima data trebuie să-i fie mai rău, abia apoi negreșit îi va fi bine. Păcălici a înțeles, a răbdat, a strâns din dinți și a mers mai departe, căci i se spunea mereu că se vede luminița de la capătul tunelului, deși el personal nu reușea defel s-o zărească. Da’ daca așa i se spunea, zicea în sinea sa că e el mai prost și nu înțelege bine lucrurile. Intr-o zi Vulpea și Motanul de la cooperativa „Ochiul și Timpanul” i-au explicat lui Păcălici că trebuie să gândească capitalist de acum, că s-au dus vremurile colectivismului și ca trebuie să-și investească banii într-o afacere care asigură un profit de 800 % într-un timp scurt.

Lui Păcălici nu i-a venit întâi a crede, dar când a auzit că la firmă i se spune Caritas, s-a dus degrabă și și-a semănat banii în grădina lui Stoica de la Cluj, patronul firmei. Gândea că banii câștigati aici vor fi un capital tocmai bun să-și deschidă și el o gogoșerie, sa fie și el patron, nu un amărât de amploiat ca acum…

Păcălici n-a mai văzut vreun ban din suma investită, cum de asemenea nu i-a mai văzut vreodată pe Vulpe și Motan ca să le ceară socoteală.

Mare ciudă îi era bietului Păcălici că se lăsase așa ușor dus de nas, dar nu crezuse vreodată că Vulpea și Motanul de la „Ochiul și Timpanul” puteau fi așa niște escroci. Așa că setea de răzbunare împotriva șmecherilor din țară, a corupților și hoților din bani publici care-i fraieresc pe bieții păcălici l-a făcut să-l voteze președinte pe un marinar chior, căci acest bătrân lup de baltă promitea să scape țara de hoți.

Acuma, de câțiva hoți i-a scăpat marinarul, e adevarat, da’ parca tot mare era numărul lor, care nu se reducea deloc, ba’ – din contră -, creștea de la o zi la alta oricat de mulți hoți chiorul ar fi băgat la pușcărie.

Chestia nasoală era însă că de la o vreme marinarul chior se scrântise rău de tot la cap din cauza băuturii peste măsură și i-a luat un sfert din leafa lui Păcălici, care și așa era aia minimă pe economie de nu se ajungea cu ea de pe o zi pe alta…

Păcălici a înțeles atunci c-a fost tras pe sfoară, da’ încă își aducea aminte cum a fost fraierit de Vulpe și Motan, așa că mereu îi vota pe cei care promiteau să-i belească pe hoți. Adevarul e că Păcălici nu-i prea putea suporta pe cei din partidul celor care vopsiseră trandafirii în roșu, că prea se îmbogățiseră toți din bani publici.

Păcălici începu de la o vreme să iasa la manifestații publice de protest împotriva guvernanților, căci apăruseră în țară niște salvatori care îi promiseseră lui Păcălici că-l vor duce departe, dacă îi ajută să eradicheze hoția.

Intr-o zi, organizatorii mitingului i-au dat o plăcuță suedeză și i-au spus să strige sloganul înscris pe ea. Păcălici a privit îndelung la placuță, s-a gândit un timp, apoi a înțeles: il transformaseră în măgar !

Alex Hatta