MOMENTUL HIPERBOLIC – Werner Fred și Barna în epoca postmoțiune

După bătălia din Poiana Parlamentarilor cu Pene, în care alianța triburilor contriste, care de multa vreme se uitau cu jind la ciolan, i-a pus pe fugă pe dăncilienii hrăpăreți și proști, căpeteniile triburilor învingătoare s-au adunat la sfat în Grota Mamuților Pofticioși.

Primul a luat cuvântul Werner Fred Coarne de Cerb, marea căpetenie a Țării de Piatră Seacă, care le-a spus bucuros: „Am reușit. I-am învins pe dăncilienii care stăpâneau ciolanul. Acum ciolanul e al nostru. Să-l împărțim ! Îl desemnez pe Mandolină Coadă de Jivină să formeze guvernul ciolanului, în calitate de prim-ciolănistru. Domnule Mandolină Coadă de Jivină, aveți cuvântul.

— Zang zang zang !… Dilai-la, Dilai-la ! le interpretă câteva acorduri la mandolină prim-ciolanistrul desemnat. Deci, intrăm în Guvern și punem mâna pe bani. Da’ repede, că fiecare zi care mai trece cu dăncilienii interimari la guvernare ne lasă cu buznarele goale. Îl propun pe ilustrul numărător la abacul cu pietricele ponce, Mâțu Câțu Hâțu  Miau-Ham-Ham, șef peste sacul cu bani…

— Cum să-l pui pe Mâțu Câțu ăla, dom’le ? sări ca arcul și săgeata Fraudan Fondan Barna, căpetenia ursarilor troglodiți. Că nu știe nici măcar câte pietricele are în straiță, daramite câte pietricele sunt în buget. Nu, nu-i bun ! Să-l punem pe ursarul nostru, Caramânțu Hâțu Pârțu, ca-i tot un fel de mâțu’ și le are cu șperțu…

— Ba, să am pardon ! sări cât colo Bese în Traistă Pârțov, șef de clan la pâmpiștii-n beton. Ai voștri-s niște prostănaci, nu le au să bage-n saci ! Să-l punem pe Tolomac, că-i guzgan finuț și nu-l prinzi cu mâța-n sac !

— Un Tolomac ! Ha ! sări ca din rastel Șobolică Pontel, șef de trib la o ciumă din cartel. Doar n-am pus la furăciunile dăncilienilor capac, ca să-nealegem cu-n Tolomac !… Io zic acuma, cu ale mele ifose, c-ar fi bine la bani să-l punem pe Gorilă Tudose.

— Atâta prostie n-am văzut nici la dăncilieni, duceți-vă-n buruieni ! zise îmbufnat Nagâțul Tăricel, șef de clan la aldel. Goriloiul tău e ramolit rău și-n cap are un hău… I v-o spun cu dor și-alean, că la bani e bun numa’ Văru Jean !

— Domnii mei, mari șefi de clan peste pietre și teren viran ! Io zic să-l întrebăm pe Werner Fred Coarne de Cerb… Și pe cine ne-o numi, noi la bani l-om procopsi. Werner Fred ! Unde e Werner Fred ? A dispărut Werner Fred !

Toți se uită mirați în toate părțile. Apoi brusc telefonul sună, iar monitorul de pe masă se aprinde și pe ecran apare Werner Fred, care le spune:

— Hon ton to ! Așa da șogun mașta !

Apoi monitorul se stinge, iar șefii de clan se uită nedumeriți unii la alții.

— Ce-a zis ? Ce-a zis ? îl întreabă toți pe prim-ciolănistrul desemnat, Mandolină Coada de Jivină.

— Nu se mai poate face nimic ! le spuse trist prim-ciolănistul. Șeful nostru, Werner Fred a fugit în Japonia cu Dancilă Coadă de Camilă, unde l-au făcut șogun într-un cătun !

Păcălici în Țara Proștilor

Mai întâi l-au păcălit că prima data trebuie să-i fie mai rău, abia apoi negreșit îi va fi bine. Păcălici a înțeles, a răbdat, a strâns din dinți și a mers mai departe, căci i se spunea mereu că se vede luminița de la capătul tunelului, deși el personal nu reușea defel s-o zărească. Da’ daca așa i se spunea, zicea în sinea sa că e el mai prost și nu înțelege bine lucrurile. Intr-o zi Vulpea și Motanul de la cooperativa „Ochiul și Timpanul” i-au explicat lui Păcălici că trebuie să gândească capitalist de acum, că s-au dus vremurile colectivismului și ca trebuie să-și investească banii într-o afacere care asigură un profit de 800 % într-un timp scurt.

Lui Păcălici nu i-a venit întâi a crede, dar când a auzit că la firmă i se spune Caritas, s-a dus degrabă și și-a semănat banii în grădina lui Stoica de la Cluj, patronul firmei. Gândea că banii câștigati aici vor fi un capital tocmai bun să-și deschidă și el o gogoșerie, sa fie și el patron, nu un amărât de amploiat ca acum…

Păcălici n-a mai văzut vreun ban din suma investită, cum de asemenea nu i-a mai văzut vreodată pe Vulpe și Motan ca să le ceară socoteală.

Mare ciudă îi era bietului Păcălici că se lăsase așa ușor dus de nas, dar nu crezuse vreodată că Vulpea și Motanul de la „Ochiul și Timpanul” puteau fi așa niște escroci. Așa că setea de răzbunare împotriva șmecherilor din țară, a corupților și hoților din bani publici care-i fraieresc pe bieții păcălici l-a făcut să-l voteze președinte pe un marinar chior, căci acest bătrân lup de baltă promitea să scape țara de hoți.

Acuma, de câțiva hoți i-a scăpat marinarul, e adevarat, da’ parca tot mare era numărul lor, care nu se reducea deloc, ba’ – din contră -, creștea de la o zi la alta oricat de mulți hoți chiorul ar fi băgat la pușcărie.

Chestia nasoală era însă că de la o vreme marinarul chior se scrântise rău de tot la cap din cauza băuturii peste măsură și i-a luat un sfert din leafa lui Păcălici, care și așa era aia minimă pe economie de nu se ajungea cu ea de pe o zi pe alta…

Păcălici a înțeles atunci c-a fost tras pe sfoară, da’ încă își aducea aminte cum a fost fraierit de Vulpe și Motan, așa că mereu îi vota pe cei care promiteau să-i belească pe hoți. Adevarul e că Păcălici nu-i prea putea suporta pe cei din partidul celor care vopsiseră trandafirii în roșu, că prea se îmbogățiseră toți din bani publici.

Păcălici începu de la o vreme să iasa la manifestații publice de protest împotriva guvernanților, căci apăruseră în țară niște salvatori care îi promiseseră lui Păcălici că-l vor duce departe, dacă îi ajută să eradicheze hoția.

Intr-o zi, organizatorii mitingului i-au dat o plăcuță suedeză și i-au spus să strige sloganul înscris pe ea. Păcălici a privit îndelung la placuță, s-a gândit un timp, apoi a înțeles: il transformaseră în măgar !

Alex Hatta