Pe un urban plai,

De betoane rai,

Luând-o la picior

Spre Parcul Izvor,

Mândră casă mare

Se ivește-n zare.

E a poporului casă,

Mândră și aleasă,

Unde dacă vii

Vezi parlamentari mii.

Iată intră-n sală,

Deși-i mai mereu goală,

Trei partide de fițe

Cu trei miorițe.

Una-i Dăncilița,

Cealaltă-i Pontița,

Iar a treia-i Tăricița.

Pontița și Tăricița,

Mări, se vorbiră

Și se sfătuiră

Ca pe la amiază,

Fără să îi vază,

Pe a lor Dănciliță

S-o bage-n oliță,

Semnând petițiune

S-o pice la moțiune.

Dar cel Drăgnaș,

Închis ca ocnaș,

Ferecat în colivie

Colo-n pușcărie,

De trei zile încoace

Gura nu-i mai tace,

Politica nu-i mai place.

— Drăgniță tataie,

Tataie, mustăcioaie,

De trei zile încoace

Gura nu-ți mai tace !

Ori politica nu-ți mai place,

Ori ești bolnăvior,

Drăguțule Drăgnior ?

— Oiță Dănciliță,

Dă-ți guvernu’ încoace,

Ca ne-atacă niște boi

Și-i vai și-amar de noi !

Dănciliță, Dănciliță,

Îți cheamă și-o bibiliță,

Că te bagă-n oliță,

Cea mai coțcară

Și mai măgară,

Că pe la amieze

Vor să te moționeze

Oița ponteană

Cu cea tăriceană.

— Bace Drăgnaș,

Care mi-ai fost naș,

Și acum ești bârsan,

De ești năzdrăvan

Și de-o fi să pic

Din guvern un pic,

Să-i spui lu’ Pontița

Și lu’ Tăricița,

Post să-mi dea,

Dacă s-o putea,

În guvern iară,

Că-i treabă de mioară.

Iar mai spre seară

Să dai zvon în țară

Că la moțiunea mea

A căzut o stea,

C-am avut votanți

Parlamentari mutanți,

Chestori, burți mari,

Sice Mandoline, lăutari,

Bârne, Caramâțuri mii

Și președinți mumii !

Alex Hatta