Semnele schimbării vremii sunt la tot pasul, depinde de noi să știm a le interpreta. Cei bătrâni, cărora Busu nu le prezenta în fiecare dimineață rubrica meteo – că erau zgârciți și nu-și plăteau abonamentul la cablu -, se bazau mult pe semnele prevestitoare ale vremii pentru a se proteja pe ei, recolta și avutul lor.

Astfel, dacă vezi porcul umblând cu paiul în gură, atunci musai că trebuie să te pregătești de venirea iernii, că porcul e un barometru natural care nu dă greș niciodată; asta ți-o poate spune orice măcelar care știe să ghicească în măruntaie de porc. E rău totuși că porcul nu ne poate prevesti și venirea primăverii, că rar apucă să treacă de Ignat…Dacă locuiești la oraș și n-ai bani de porc să-l crești în baie, poți folosi în loc un porcușor de Guineea, da’ nu garantez asupra preciziei rezultatelor.

Un alt semn prevestitor al iernii e felul cum se îmbracă Busu. Dacă-l vezi în sacou verde cu dungi roșii și pantaloni portocalii, atunci sigur trebuie să te aștepți la un vortex polar. E un semn verificat în timp, căci de fiecare dată când Busu se îmbracă fistichiu umblă porcul cu paiul în gură…

Da’ nu pun eu prea mul preț pe Busu când vine vorba de vortexuri polare… Am eu semnele mele pe care ma bazez ca pe evanghelie. Uite, de exemplu, ieri. Eram pe terasa din fața casei și mă speteam muncind ca robul la galere la calculator, când aud niște lătrături suspecte din gradină. Mă duc să văd ce eveniment ieșit din comun se întâmplă și-l zăresc pe Pufi hârjonindu-se cu un arici. Pufi e un cățel alb ca neaua și cam prostuț de felul lui, că doar un astfel de cățel e în stare să se înțepe în acele ariciului de dragul hârjonelii.

L-am lăsat pe Pufi în lătratul lui și m-am dus la galere. În lipsa mea, o găinușă evadase din țarc și stătea țanțoșă pe tastatura laptop-ului. Când am văzut-o, să-mi stea inima în loc ! Dacă i s-ar fi năzărit găinușei că literele și liniile de pe ecran sunt niște viermișori buni de băgat la gușă ? Aș fi putut să-mi iau adio de la laptop-ul care mă costase o groază de bani.

Am alungat orătania cu o ridicare de brațe specifică sperietorilor de ciori, apoi m-am așezat la treabă. Găinușa îmi lăsase un semn prevestitor pe tastatură, o moviliță albicioasă cu irizații cenușii, semn sigur că vine iarna. Dacă ar fi fost ceva mai deschisă la culoare, atunci mai puteam trage nădejde că vara s-ar mai fi prelungit oleacă și-n octombrie.

După ce am șters semnul prevestitor al găinușei, m-am pus cu sârg pe treabă, ca de la atâtea semne prevestitoare ale iernii eram deja în întârziere cu lucrul. În grădină, Pufi se hârjonea în continuare cu ariciul, semn ca între vară și iarnă se ducea o lupta grozavă. La un moment dat lătrăturile au încetat, iar Pufi a venit alergând la mine, s-a gudurat la picioarele mele, apoi s-a urcat cu lăbuțele pe mine. Nu era un semn bun… Mă temeam de o nenorocire, așa c-am alergat într-un suflet în grădină să verific. Ariciul zăcea pe spate, rănit de moarte. Fir-ai al dracu’ de cățel ! Nu-l credeam pe Pufi în stare să ucidă nici măcar un gândac, darămite un arici plin de țepi pe care până și vulpea cu greu îl biruie.

M-am supărat rău pe Pufi… Așa că i-am interzis total accesul în grădină, așa cum Ăl de Sus le-a interzis lui Adam și Eva accesul în gradina raiului.

Întâmplarea asta cu Pufi și ariciul m-a edificat total asupra mersului vremii: iarna, că Pufi e alb ca neaua, biruise definitiv. Ne așteaptă, din păcate, o iarnă timpurie care cine știe cât de mult o să țină, că ariciul – care reprezenta vara în întâmplarea din gradină – murise iremediabil…

Și nu m-am înșelat deloc în predicția mea. Urmărind buletinele meteo am aflat de venirea vortexului polar, care pătrunde joi în țara noastră și ține până duminică, ducând la scăderea accentuată a temperaturii cu peste zece grade față de cele din prezent, la ploi abundente și ninsori la munte.

Ehe ! Semnele nu mint. Totul e să știi să le interpretezi corect…

Alex Hatta